Maramureșul este una dintre cele mai apreciate zone din România, mai ales de către străinii ce poposesc în țara noastră. Peisajele magice, mâncarea gustoasă, activitățile de recreere, ospitalitatea locală, dar și meșteșugurile tradiționale, încă practicate, îi atrag ca un magnet. Mulți dintre noi am vizitat sau măcar am auzit de Cimitirul Vesel, Mănăstirea Bârsana sau de mocănița din Vișeul de Sus. Însă ai idee câte locuri magice se mai ascund aici, în special pe Valea Izei?
Cuptorul și atelierul de ceramică
Satul Săcel este primul de pe Valea Izei când vii dinspre Bistrița. În vremurile apuse, satul a fost un important centru de olărit și aici erau cei mai cunoscuți și mai apreciați meșteșugari. Astăzi, este singurul loc din țară în care vasele încă se lustruiesc cu piatră, așa cum se făcea pe vremea dacilor. Însă acum mai există doar un maestru olar, domnul Tănase, care lucrează în singurul cuptor din ceramică vechi de 500 de ani rămas în Maramureș. Întreabă de el în sat, localnicii te vor ghida spre casa lui.
Muzeul Etnografic
Odată ce ai ajuns într-o asemenea zonă de basm, e păcat să nu vezi și cum arătau casele înainte și cum unele se păstrează și astăzi. Cum nu poți intra în orice casă, o gospodărie din Ieud, cea a familiei Pleș, a fost transformată în muzeu. Două case din lemn vechi de 200 de ani adăpostesc veselă, port popular, obiecte tipice – toate funcționale. Cei doi bătrânei vor fi fericiți să-ți arate cum se țese la război, cum se toarce și cum se scarmănă cânepa.
Artă în lemn
Mergând prin Botiza, ar fi păcat să nu te oprești la un meșteșugar cioplitor. Ei încă fac, cu dalta și ciocanul, adevărate opere de artă din orice bucată de lemn. Chiar pe drumul principal o să găsești câteva lucrări expuse la poartă. Dacă vrei să vezi mai mult, strigă la poartă și vei intra într-o altă lume odată ce ți se deschid porțile. Eu am poposit la maestrul Vasile, unde am descoperit sticlele ce au în ele scări, crucifixe, fântâni, cumpene… Sticlele sunt pentru horincă, ce se lasă la prins gust și culoare. În funcție de aroma preferată, ai de ales între lemn de paltin, dud, prun sau plop.
Surorile care țes la război
Faimoase în tot satul Poienile Izei, două bătrânele stau într-o casă de lemn ce are peste 100 de ani, aparent cea mai veche din zonă. Ileana și Maria Tomșa se au doar una pe cealaltă și-și ocupă timpul țesând, când nu sunt la câmp. Fac lucruri mai ales pentru turiști, care apreciază că sunt de mână. Pentru țesături, folosesc fire de bumbac sau cânepă, rar lână. Și le colorează singure, cu ajutorul plantelor. Războiul la care țes are mai bine de 80 de ani, e rablagit, iar ele i-au improvizat reglajele cu oase de pui, căci lemnul s-a rupt de mult! Vei admira înăuntru zeci de ștergare, fețe de pernă, traiste, covorașe, cordoane și câte și mai câte. Asta, în timp ce surorile îți vor arăta cum țes ele zi de zi…
Meșteșuguri vechi și nunți ca odinioară
În celălalt capăt al Văii Izei, în satul Vadu Izei, vei găsi meșteșugari pricepuți care realizează icoane pe sticlă, țesături din lână vegetală vopsită și coșuri împletite din răchită și lemn de alun.
Tot aici, în fiecare an, în iulie, se organizează Festivalul Nunților. Cântăreți populari și dansatori maramureșeni vin aici pentru a face o atmosferă de nuntă locală, ce respectă vechile tradiții. Miri și mirese în porturi autentice, jocuri, ospețe, nași, omul cu cămara și femeia cu găina, plus alte personaje importante într-o nuntă vor veni aici, spre încântarea turiștilor și bucuria satului.
Biserica din stejar
Nu departe de Vadu Izei, în Șugatag, există una dintre cele mai valoroase biserici maramureșene. Construită în 1642, biserica din sat este singura ridicată integral din stejar. Cu o arhitectură tipic maramureșeană, prezintă o serie de elemente caracteristice, precum streașina dublă, turnul ascuțit, motive specifice sculptate în lemn și ușa iconostasului bogat decorată. Biserica este un monument istoric demn de atenție.
Instalații tradiționale din lemn
Poate ai mai văzut o moară acționată de apă sau o vâltoare, însă ai mai văzut unele din secolul al XIX-lea? În Sârbi-Budești, pe malul apei, te vei întâlni cu cel mai important ansamblu de instalații tehnice tradiționale din Maramureș: vâltoare, moară, gatere, piuă și batoză. Toate sunt funcționale, așa că, dacă ai puțin noroc, vei vedea cum se macină grâul sau cum țesăturile mari se spală în vâltoare sau cum se bat în piuă.
Tot aici, un bătrânel și-a făcut o altfel de instalație: un robinet în lemnul porții mărețe, prin care curge horincă!
Citește și:
- La muzeu, cu mic, cu mare!
- Giethoorn, un sat ca-n povești
- Atena, istoria adevărată la picioarele tale
Articol preluat din ediția de august 2017 a revistei Femeia.
Autor: Corina Matei
Foto: Corina Matei