Numele ei complet este Agnes Gonxha Bojaxhiu si s-a nascut in Skopje (Macedonia), intr-o familie instarita, avand alti cinci frati. Tatal ei, om de afaceri si poltician, a murit otravit cand ea avea numai sapte ani.
Inca de mica, Agnes s-a implicat in activitatile comunitatii. Astfel, a intrat in gruparea de tineret macedoneana numita Solidaritatea. Activitatile gruparii erau ghidate de un preot iezuit (ordin al calugarilor catolici), iar acest ghidaj i-a insuflat tinerei dorinta de a se dedica misionarismului.
La 18 ani, a intrat intr-un ordin de maici irlandez-catolice, numit Surorile Loretto. Ordinul era recunoscut pentru operatiunile misionare din India. In aceasta perioada, Agnes alege numele Tereza, dupa numele Sfintei Therese de Lisieux, canonizata pentru pietatea de care a dat dovada in timpul scurtei ei vieti de numai 24 de ani.
Ajunsa in India, Maica Tereza a inceput sa studieze geografia si catehismul catolic (invataturile catolice) in cadrul liceului Sfanta Maria. A devenit, mai apoi, si profesoara a aceluiasi liceu, predand timp de 17 ani.
In 1946, s-a imbolnavit de tuberculoza. Atunci ea a simtit ca misiunea ei este alta. A cerut Vaticanului sa iasa din ordinul Surorilor Loretto, cu dorinta de a lucra in serviciul celor saraci. Dupa ce a renuntat la ordinal Surorilor Loretto, a intrat sub juristdictia Arhiepiscopului din Calcutta ( India), in 1948. Tot atunci a inceput sa predea copiilor saraci dintr-o scoala indiana de mahala.
Maica Tereza a urmat si cursuri pentru pregatirea ca asistenta medicala, prin urmare mergea in casele celor bolnavi pentru a-i trata. Se ocupa, practic, de acei oameni saraci, pe care spitalele refuzau sa-i primeasca. In 1950, a primit permisiunea de a initia propriul ordin, Misionarii Caritatii.
Activitatea din cadrul ordinului ei a determinat deschiderea in 1952, in Calcutta, a unui prim Centru pentru cei Muribunzi. De atunci, alte sute de centre dedicate celor saraci au fost instituite in toata lumea. In 1965, ordinul pe care il conducea a devenit Familie Religioasa Internationala, printr-un decret al Papei Paul VI.
In 1969, societatea Misionarii Caritatii a fost numita Asociatie Internationala. Papa Paul al VI i-a oferit Maicii Tereza si o masina, Lincoln Continental. Ea a decis insa sa vanda masina, iar banii au fost investiti in deschiderea unui centru pentru cei bolnavi de lepra din vestul Bengalului (India).
Maria Tereza a fost apreciata pentru misiunile ei in numele pacii mondiale. A primit numeroase premii precum Premiul pentru Pace Papa Ioan XXIII in 1971 si Premiul Nobel pentru Pace in 1979. La primirea Nobelului pentru Pace, a cerut ca banii care corespundeau premiului, adica 6.000 de dolari, sa fie donati copiilor saraci din Calcutta.
In 1982, in timpul asediului din Beirut, a convins armata Israelului si gherilele Palestinei sa suspende schimbul de focuri pentru a salva 37 de copii ramasi intr-un spital din zona de conflict.
In 1985, Maica Tereza a pus bazele primului ospiciu din Statele Unite ale Americii pentru bolnavii de SIDA. Pentru aceasta reusita a primit Medalia Libertatii, cel mai inalt premiu american al civililor, instituit in anul 1945 de presedintele american de atunci, Harry S. Truman.
Maica Tereza s-a implicat deasemenea in ajutorarea celor lipsiti de hrana din Etiopia si a victimelor catastrofei de la Cernobal. In 1996, a devenit cetatean american de onoare. „De fiecare data cand zambesti unei persoane, este o actiune a iubirii, un cadou pentru acea persoana, un lucru frumos”, spunea ea.
„Saint of the Gutters” asa cum a fost supranumita, Maica Tereza punea pe primul loc dragostea pentru semeni, fiind o deschizatoare de drumuri in zona operelor de caritate.
Citeste si: 10 întrebări, 10 răspunsuri, 10 lecții de viață de la Maica Tereza