Prima sărbătoare din Postul Mare e praznicul celor 40 de mucenici din Sevastia Armeniei. Este ziua celor fără nume, a tuturor celor care nu-şi au prenumele printre sfinţi.
În calendarul popular, ziua mucenicilor sau sâmbăta dinainte e de pomenire a moşilor şi strămoşilor, Moşii de mărţişor. Sărbătoarea creştină, ca şi cea populară, se ţine cu mâncare de post, în special colăcei, numiţi simbolic mucenici, sfinţi, sfinţişori, bradoşi sau boboneţi. În Moldova, colacii sunt măricei, au forma infinitului şi se coc, în timp ce în Muntenia şi Banat se fierb colaci mici de tot în apă îndulcită şi îmbunată cu arome de scorţişoară şi lămâie, îmbogăţită apoi cu nucă măricel pisată.
Mucenicii din oastea Armeniei
Praznicul mucenicilor e pe 9 martie, când creştinii îi pomenesc pe cei 40 de soldați din Sevastia care, pentru a apăra legământul de credinţă făcut Mântuitorului, s-au lăsat torturaţi şi ucişi, fără să crâcnească. Ei se aflau în slujba regelui Agricolae, mare duşman al creştinilor, stăpânitor al Sevastiei. Pentru a încerca loialitatea ostaşilor săi, i-a obligat pe toţi să aducă jertfe zeilor păgâni. Cei 40 şi-au mărturisit însă credinţa în Hristos și au fost judecaţi, apoi condamnaţi la lapidare (omorâre cu pietre). Dar pietrele, în loc să-i atingă pe ei, se întorceau şi îi loveau pe cei care le aruncau. Apoi au fost osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în mijlocul unui lac din apropierea Sevastiei. Când s-a făcut ziuă, sfinţii, care erau leşinaţi, abia se mai vedeau suflând. Atunci, li s-au frânt fluierele picioarelor şi au primit cununile muceniciei.
Alimente sfinte
Colacii, măcinicii, aduşi drept jertfă sfinţilor martiri din Sevastia sunt imagini antropomorfe (cu chip de om), zoomorfe (pasăre), în formă de opt (infinit) sau de cerc (soare, divinitate). Aluatul din făină de grâu este frământat cu miere, i se adaugă miez de nucă şi se coace în cuptor sau pe plită. Gospodinele modelează şi coc sau fierb un număr fix de sfinţi, 40 sau 44, numiţi moşi sau mucenici (în anumite zone, aceștia sunt spirite ale morţilor care îşi vizitează rudele în ziua de 9 martie). Fiertura din sudul ţării semnifică lacul în care au stat cei 40 de mucenici în noaptea geroasă a pedepsei lor.
Noroc şi prosperitate
În sud-estul ţării, se coace o turtă de făină, în care se pune, în timpul frământatului, o monedă (pe vremuri, aceasta era din aur sau argint). După coacere, turta se împarte între toţi cei ai casei. Cine găseşte moneda e norocos! „Pâinea ce se face în această zi se îngăureşte pe suprafaţă cu o ţeavă, ungândo cu miere de albine, punând totdeodată şi un ban, fien turtă, fien pâine. Acestea se împung cu ţeava, pentru ca toţi cei din casă să fie sănătoşi. Se ung cu miere pentru ca să trăiască stupii şi să se facă grâul bun, iar banul se pune spre a vedea cinel câştigă, zicând că acela va avea mai mare noroc în acel an. Pâinea sau turta în care sa pus banul se taie în atâtea bucăţi câţi sunt în casă.“ (Antoaneta Olteanu, „Calendarele poporului român“)
Focul sfinţilor
Se zice că pe 9 martie sfinţii mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezgheţare a pământului şi de slobozire a căldurii. Pentru asta, ei bat cu ciomegele în pământul îngheţat. În satele bucovinene, sătenii se adună şi dau cu bâtele în pământ zicând: „Intră frig şi ieşi căldură,/Să ne fie vreme bună/Pentru plug şi arătură“. În multe zone din ţară, se aprind focurile sfinţilor, simbol ale soarelui aşteptat să alunge frigul şi iarna.
Dacă până pe 8 Martie e săptămâna femeii (babele), în unele zone ale ţării, se spune că pe 9 martie este ziua bărbatului, existând obiceiul ca aceștia să bea 40 de pahare cu vin în cinstea celor 40 de Sfinţi Mucenici.
Citește și:
Martisorul – traditie sau kitsch?
Funia zilelor, snurul alb-rosu
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.9/05.03.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: Aurelian Dumitrescu