Sarbatoarea Nasterii Domnului este a doua ca importanta in calendarul crestin, dupa Invierea Domnului. Este o sarbatoare cu bucurie, cadouri si pregatiri febrile, o perioada in care semnificatiile religioase se intrepatrund cu ritualurile precrestine si temerile populare. Una peste alta, Craciunul continuat cu Anul Nou este cea mai spectaculoasa sarbatoare populara.
Semnificatiile Craciunului
DATA: Nu e precizata nicaieri destul de clar, nici macar in Evanghelii. Nu se stie in ce luna si in ce zi s-a nascut Iisus, nici in ce prioada a anului. Se stiu doar locul (Betleem) si numele celui care guverna provincia (Irod). Tocmai de aceea, in primele secole crestine, sarbatoarea Craciunului nu exista. La sfarsitul secolului al III-lea, se credea ca Hristos s-a nascut fie pe 19 sau pe 20 aprilie, fie pe 6 ianuarie sau 25 decembrie. In anul 354, Biserica fixeaza ca data oficiala pentru nasterea Domnului ziua de 25 decembrie, ramasa neschimbata pana azi.
NUMELE: Este greu de definit si il gasim doar in folclor; Biblia si scrierile crestine nu amintesc nimic despre Craciun. In legendele romanesti, se spune ca Fecioara Maria ar fi ajuns, umbland din casa in casa, la un om care se numea Craciun. Sotia acestuia a dus-o in grajd, unde Maria l-a nascut pe Iisus. Se pare ca numele vine totusi de la un obicei dacic de ardere a buturugilor de brad in noaptea solstitiului de iarna, denumita Kracho.
DARURILE: Sunt specificate atat in vechiul, cat si in Noul Testament. Darurile sunt facute pentru slujbe si lucruri religioase, dar si pentru robii eliberati, pentru copii si nevoiasi. Iar cei trei magi i-au adus daruri micului Iisus.
COLINDELE: Sunt cantece traditionale, initial cu functiune rituala, de fertilitate, rodire si belsug. Colindele vin de dinainte de crestinarea romanilor si erau legate de inceputul anului agrar sau de culegerea recoltei. Unele colinde se leaga de alungarea spiritelor celor morti, mostenire de la Saturnaliile romane.
- CANTECELE DE STEA: Sunt cantece crestine, care anunta nasterea lui Iisus. In functie de zona, colindele, cele pagane, se amesteca cu cantecele de stea, cele crestine.
- MASA DE CRACIUN: Trebuie sa contina un colac impletit cu lumanare in mijloc si crengute de brad, preparate din carne de porc (carnati, chisca, toba, caltabos, racituri, sarmale), cozonac si vin rosu. E bine ca la masa sa fie puse o farfurie si un tacam in plus.
- COLACUL DE CRACIUN: Este aliment sacru si se face din aluat dospit. Se mananca la masa rituala, se imparte colindatorilor si, prin pomana, spiritelor mortilor. Are forma de potcoava, stea, cerc (fara gaura la mijloc), de 8, de animale sau pasari sacre. Colacul reprezinta jerfa divinitatii graului, care moare si renaste impreuna cu timpul.
- SAREA: Este inca din vechime un simbol al puritatii si curateniei. Romanii o ardeau in altarele dedicate zeilor Penati, ocrotitori ai caminului familial.
- PORCUL: Era considerat sfant de catre vechii egipteni, zeu al vegetatiei, iar sacrificiul lui presupunea recolte mai bune. Obiceiul sacrificarii unui porc in preajma Saturnaliilor (solstitiul de iarna) a fost adus de romani si prepetuat si dupa crestinarea romanilor.
Obiceiuri de Craciun
PENTRU NOROC:
- E bine ca dis-de-dimineata, in ziua de Craciun, sa te speli cu apa curata, de izvor, in care ai pus o moneda de argint. Sa fii curata si ferita de boli.
- Nu se scoate gunoiul afara – sa nu-ti arunci norocul.
- La tara, se pune in tinda casei un vas de grau peste care sa treaca uratorii. Graul se da apoi pasarilor, sa aiba spor.
PENTRU MORTI:
- Se crede ca de Craciun spiritele mortilor coboara pe pamant. De aceea, pe masa din Ajun se pune hrana si pentru morti: turte inmuiata in sirop de zahar, coliva sau prune fierte. In dimineata de Craciun, se iau de pe masa si se dau de pomana.
- In noaptea de Craciun, in fiecare casa e bine sa arda o lumanare, ca sa se poata incalzi raposatii care ar intra in casa. In acelasi scop, se incalzeste o camera, se face patul, pe un scaun se aseaza un stergar intins, se presara nisip sau cenusa pe jos si odaia se impodobeste cu cetina de brad sau de molid.
PENTRU MARITIS:
- In seara de Craciun, fata nemaritata asterne pe masa un stergar alb, la miezul noptii, si, dupa ce toti ai casei au plecat la biserica, inconjoara casa de trei ori si priveste de afara pe fereastra, intr-o casa straina. Daca vede fata unui barbat, acela va fi ursitul ei.
- Cand bate clopotul la biserica, fata scutura pe rand pomii din gradina, pana inceteaza dangatele, apoi numara pomii si, daca ies cu sot, inseamna ca se va marita in anul care incepe.
- Pentru ca viitorul sot sa fie frumos, fata are grija ca atunci cand face colaci, acestia sa iasa din cuptor frumosi. Dupa ce i-a copt, da o bucata cainelui si, incotro porneste acesta ca sa manance, din acea parte ii va veni ursitul.