Creştinii ortodocşi prăznuiesc, cu o duminică înainte de Paște, duminica Floriilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii oraşului şi întâmpinat cu frunze de palmier. Floriile sunt şi sărbătoarea celor care poartă nume de flori.
Floriile se sărbătoresc în duminica a şasea din postul Paştelui şi preced Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor lui Iisus. De Florii se mănâncă pește, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri, din 25 martie.
Ortodocşii sărbătoresc ziua de Florii ca pe una de bucurie, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează, din Săptămâna Mare, sunt unele ale tristeţii. Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca, Matei şi Marcu. În Noul Testament se scrie că apostolii au întins hainele lor pe un asin, iar pe ele s-a aşezat Mântuitorul. Acest gest a fost interpretat ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează, astfel, noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
Și în ziua de azi, în fiecare an de Florii se fac procesiuni, acestea rememorând intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morţi. Mulţimea, uimită de minune, era convinsă că a venit vremea regelui profeţit. „Osana!” îi strigau pruncii. Acum, peste veacuri, pelerinii refac, pe jos, drumul triumfal, cu tristeţea care premerge Patimile Domnului, dar şi cu bucuria care prevesteşte Învierea Sa.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de finic (un soi de palmier) și de măslin, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare, dar şi că este primul copac care înverzeşte, primăvara.
Potrivit tradiției, atât în Bizanț, cât și la curțile domnești din Țările Române, sărbătoarea Floriilor se sărbătorea cu multă solemnitate. Luau parte domnii cu dregătorii lor, cărora li se împărțeau făclii aprinse ca și la Paști.
Ramurile de salcie se păstrează tot anul la icoane, la uşile şi ferestrele gospodăriilor. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
Duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Viorel, Viorica, Brânduşa, Lăcrămioara ori Margareta.
Obiceiuri şi tradiţii
Denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Pe lângă sărbătoarea creştină, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii.
De Florii se obişnuia să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire. Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa feţele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarnă la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele ca după un copac înflorit. În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
În sâmbăta Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduc ofrandă de pomenire a morţilor, împărţind plăcinte de post. Sărbătoarea este cunoscută şi ca Moşii de Florii. Tot în această zi, se mai făcea un ceremonial complex numit Lăzărița, în amintirea lui Lazăr cel înviat de Iisus. Învierea acestuia anticipează Învierea Mântuitorului Hristos. Obiceiul urma modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numită „Lăzărița”, se îmbrăca în mireasă şi colinda, împreună cu celelalte, în faţa ferestrelor caselor.
În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbrăcate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea lui Lazăr, care a murit foarte tânăr, fiind, după patru zile, readus la viață de Iisus Hristos. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.
În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâțișori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele. De asemenea, exista obiceiul ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Bucurie şi putere să vă aducă Floriile!
Citește și:
Mesaje de Florii. Cele mai frumoase citate dedicate florilor
Atenție ce flori oferi și câte! Iată ce mesaj ascuns pot transmite florile!
Foto: Pixabay