Este prima încălcare a poruncii lui Dumnezeu săvârşită de Adam în rai. Este păcatul care se răsfrânge asupra urmaşilor lui, dar și a noastră, a tuturor.
E păcatul de care suntem însă iertaţi prin botez, prin naşterea din apă şi din Duh. Păcatul originar este pomenit pentru prima dată în Noul Testament de apostolul Pavel, când spune în Epistola către Romani: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.“ (Romani 5, 12)
Ce s-a întâmplat în rai
După ce Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, le-a dat minte sănătoasă, inimă curată, dar şi voinţă liberă. Şi le-a mai dat ceva. O poruncă ce trebuia păzită cu sfinţenie: „Iar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mâncaţi dintr-însul, că în orice zi veţi mânca din el, cu moarte veţi muri“. (Facerea 2, 17) Au încălcat însă porunca, ispitiţi fiind de diavolul în chip de şarpe, iar după ce au muşcat din fructul oprit mai întâi Eva, apoi Adam, li s-a schimbat şi viaţa. Dacă până atunci trăiau ca îngerii, cum spune catehismul, după aceea au început a se ruşina de goliciunea și de starea lor. Era Adam nemuritor şi a devenit muritor după ce a încălcat porunca dumnezeiască? Nu. Înainte nu era nici muritor, nici nemuritor, ci „în stare de a ajunge fie la moarte, fie la nemurire, după ascultarea sau neascultarea lor faţă de porunca lui Dumnezeu“. (Catehism) Când Dumnezeu a aflat toate acestea, i-a blestemat. Pe şarpe să se târască toată viaţa, pe Eva să nască în dureri, pe Adam să muncească pentru a putea trăi.
Ce s-a întâmplat după aceea
Adam şi Eva au fost izgoniţi din rai după ce au încălcat prima poruncă. Iar asta, tocmai pentru a nu fi tentaţi să încalce şi alte porunci, mai ales că de-al doilea pom păzit al raiului era pomul vieţii, cel al nemuririi. Aşa se poate spune că Adam, primul om, având posibilitatea de a alege, a preferat să devină muritor. Iar de atunci, înclinaţia de a păcătui – de a alege să încalce legile lui Dumnezeu în cunoştinţă de cauză sau doar din curiozitate – se transmite din generaţie în generaţie. Din acest motiv, biserica a rânduit botezul copiilor, ca ei să intre în viaţă iertaţi de păcatul strămoşesc.
Urmările acelui păcat
În primul rând, prima neascultare a poruncii dumnezeieşti le-a adus lui Adam şi Evei pierderea harului lui Dumnezeu. Pentru că asta a fost menirea omului: prin trup, să facă legătura cu lumea, iar prin suflet, pe cea cu Dumnezeu. „Omul a fost făcut să fie făptura aleasă a slavei dumnezeieşti“. (Catehism) Prin păcatul originar, puterea sufletului a scăzut, mintea se mişcă mai greu şi este îndreptată mai mult spre lucrurile pieritoare, legate de viaţa trecătoare. Omul nu este vinovat de păcatul strămoşesc, dar, din pricina lui, şi-a pierdut curăţenia, fiind înclinat spre cele rele, mai aproape de boală, devenind muritor. Pentru că pedeapsa cea mai mare a păcatului a fost moartea, „plata păcatului“ (I Corinteni, 15, 22); moartea cu cele trei trepte ale ei: trupească, sufletească şi veşnică.
Rugăciune
Harul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli. Zicând: Pe bolnavi mâinile veţi pune şi bine le va fi, şi printr-înşii este dat şi nouă, nevrednicilor slujitorilor Săi, acest har, prin mine smeritul şi nevrednicul preot, să te tămăduiască pe tine, fiule şi fratele nostru cel duhovnicesc de toată boala şi neputinţa sufletească şi trupească ce te-a cuprins, şi să te dăruiască Bisericii Sale întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, bine umblând şi făcând poruncile lui Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.39/2014
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay