Când spui Sicilia, te gândeşti mai întâi la Don Corleone, Marlon Brando şi Cosa Nostra, apoi la Etna, portocali, lămâi şi soare inundând ruinele milenare.
Constaţi că toată povestea cu Mafia e un pic exagerată, dar nu te poţi abține să nu vizitezi micul cătun de mai sus de Palermo, unde a început ascensiunea uneia dintre cele mai de temut organizaţii din lume. Ajuns în Corleone (da, aşa se cheamă sătucul), admiri priveliştea, te uiţi un pic neliniştit peste umăr, mijeşti ochii precum un mafioso, apoi cobori liniştit în Palermo.
Puţină istorie
Oraşul-port numai de puţină istorie n-a avut parte. Are peste 2.700 de ani! Întemeiat de fenicienii cei aventuroşi, a trecut prin mâna grecilor, arabilor, italienilor, normanzilor şi din nou a italienilor. Toţi au construit, au prosperat, au iubit. La orice colţ, fiecare piatră spune povestea unora sau altora. Palermo a fost fortăreaţă cartagineză, provincie romană, sub suzeranitate bizantină, capitală de emirat arab, provincie normandă. A trecut apoi prin mâinile spaniolilor, napolitanilor. În fine, în 1860, Garibaldi a eliberat Sicilia, anexând-o Regatului Italiei. În treacăt fie zis, lângă statuia eliberatorului Garibaldi din piaţa publică din Palermo, vei zări o figură mult mai cunoscută, amicul revoluţionar al italianului, Nicolae Bălcescu, cap al paşoptiştilor români.
Parfum şi culoare
Ştiu că este deja un clişeu, dar cum să-i spui altfel? Vântul uscat dinspre Africa, numit siroco, amestecă mirosul mării cu al palmierilor şi lămâilor, apusul şi răsăritul se războiesc în nuanțe care de care mai caldă, iar peste toate, culorile şi parfumul mâncărurilor şi băuturilor, al florilor şi caselor, al hainelor şi pieţelor. La tot pasul, e câte ceva de văzut, de vizitat, de fotografiat sau doar de admirat. În centrul istoric, în Piazza Quattro Cant (Piaţa în Patru Colţuri), se află Palatul Normanzilor, în care astăzi se găsește Cappella Palatina. Ceva mai încolo, imensa catedrală Santa Maria Assunta. Aici se află un heliometru (instrument cu care astronomii încercau să determine diametrul soarelui) bătrân de 300 de ani şi singurul zodiac reprezentat într-o biserică catolică.
Biserica Iezuiţilor, dar şi Catedrala Santa Teresa ridicată peste palatul ultimului emir al Siciliei sunt de asemenea musai de văzut.
Triskelionul, pe care-l vezi la tot pasul în Sicilia, este un simbol străvechi, care reprezintă cele trei colţuri ale pietrei în care loveşte cizma italiană.
Gust şi sărbătoare
După câteva ore de istorie şi credinţă, e bine să te relaxezi un pic, că doar nu dai examen poimâine, aşa că fuguţa neapărat la o terasă! Dacă nu ai mâncat tiramisu în Palermo, degeaba ai trecut pe-aici, pentru că prăjitura cu pricina s-a născut în acest loc, cel puţin aşa zic localnicii (chiar dacă acelaşi lucru îl spun despre oraşul lor veneţienii), la fel ca pastele cu sardine, niciunde mai bune, și pizza siciliană, la mare concurenţă cu napoletana. Pe stradă, în loc de hotdog sau covrigi, în Palermo găseşti celebra pani ca meusa (pane con la milza). E pentru cei cu inima tare şi gusturi largi – pâine cu susan umplută cu fâşii de plămân şi splină de vită fierte în supă şi tăiate. Neapărat, treci prin port! Sau mai bine petrece câteva ore acolo. Pe lângă frumuseţea locului, ai toate şansele să dai peste o sărbătoare tradiţională sau o petrecere pur şi simplu. Şi atunci să vezi distracţie şi antren!
În catacombe
Pentru cei cu nervii tari, există, la fel ca în multe centre catolice, catacombele, în care misionari, briganzi, garibaldişti şi piraţi îşi dorm laolaltă somnul de veci de peste 300 de ani. Cadavrele s-au mumificat natural și atârnă uşor lugubru, dar interesant de-a lungul acestor catacombe.
Citește și:
Țara Hațegului, ţara misterelor
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.33/20.08.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com