Simone de Bouvoire s-a nascut la Paris, in 1908. Desi crescuta intr-o familie catolica si educata la o scoala catolica de fete, ea decide sa adopte ateismul. Pentru ca familia ei, fost burgheza, trece printr-o perioada de saracie, Simone spera ca scoala sa ii ridice situatia financiara si se hotareste sa isi dedice viata scrisului si studiului.
Dupa terminarea liceului, studiaza matematica, literatura, limbile straine si filozofia la cele mai mari universitati din Franta. La 21 de ani, Simone de Beauvoir devine cea mai tanara femeie care obtine o atestare in filozofie. Momentul care ii marcheaza viata este cand il cunoaste pe filozoful Jean-Paul Sartre, cu care leaga o dubla relatie, de iubire si de prietenie, devenita legendara.
Simone nu a vrut sa se casatoreasca, sub pretextul ca nu avea zestre, asa ca a format impreuna cu Sartre un pseudo-cuplu casatorit. Scriitoarea nu a fost de acord nici cu ideea de a avea copii, astfel ca a avut mai mult timp pentru a obtine diplome academice, pentru a se alatura diverselor cauze politice si pentru a scrie si a preda.
Alaturi de Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir pune bazele proiectului existentialist, deopotriva etic, filozofic si literar, al intelectualului angajat. Amandoi critica pozitia Frantei din Algeria, exprimandu-si opinia impotriva colonialismului anacronic sau a oricarei opresiuni colective si individuale.
Dupa ce scrie eseul „Pyrrhus et Cineas” (1944) despre etica existentialista, scriitoarea simte nevoia sa dezvolte subiectul si in alte opere ale ei, precum „Pour une morale de l’ambiguite”. In 1949, redacteaza faimoasa lucrare „Le Deuxieme sexe”, carte care va fi considerata o biblie feminista si care contine istoria opresiunii feminine de-a lungul secolelor si o tipologie a caracterelor deformate legata de aceasta traditie feminista.
Tratatul porneste de la principiile filozofice enuntate de Sartre in cartea „L’Etre et le Neant”. In opera ei, Simone neaga eternul feminin, inlocuindu-l cu celebra fraza „Femeie nu te nasti, ci devii”, echivalenta cu formula „existenta precede esenta”.
Anii petrecuti alaturi de Sartre o inspira sa scrie si autobiografii. Impreuna, participa la diverse actiuni politice si redacteaza revista politica „Les temps modernes”.
Cu doi inainte de a publica „Le Deuxieme sexe”, relatia amoroasa cu Jean-Paul Sartre se rupe. El incepe o relatie cu o actrita, iar ea il cunoaste pe scriitorul Dolores Vanetti, dar se desparte repede de el, pe motiv ca nu-l poate iubi atat de mult cat l-a iubit pe Sartre. Apoi, se indragosteste de comunistul Claude Lanzmann.
La varsta de 48 de ani, Simone de Beauvoir decide sa isi scrie biografia, care va fi urmata de alte trei opere asemanatoare. A mai scris nuvele, monografii despre filozofie, politica si probleme sociale, eseuri, biografii sau autobiografii.
In perioada tarzie a vietii, scrie jurnale de calatorie despre SUA si China, eseuri de fictiune sau romane, printre care si „La femme rompue”. Tot din categoria literatura feminista, scrie in 1979 „Quand prime le spirituel”, un set de povestiri despre cele mai importante femei ale istoriei. De altfel, in intreaga perioada a anilor ’70, scriitoarea franceza a luptat pentru eliberarea si emanciparea femeilor.
Simone de Beauvoire moare la 78 de ani, din cauza unei penumonii, fiind ingropata alaturi de Jean-Paul Sartre. S-a vorbit mult despre faptul ca ea si Sartre s-au influentat reciproc in operele lor. Inainte sa moara, filozoful a vorbit despre importanta uniunii lor: „Moartea nu ne va reuni. Asa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid in sine ca am reusit sa ne traim vietile in armonie pentru atata vreme.”
In 2006, la Paris, arhitectul Dietmar Feichtinger a proiectat un pod sofisticat peste fluviul Sena, numit Pasarela Simone de Beauvoir, care duce catre Biblioteca Nationala a Frantei.