Esti aici
Femeia.ro > Lifestyle > A trecut Crăciunul, vine Anul Nou/Pe-ormă Boboteaza și Sfântul Ion

A trecut Crăciunul, vine Anul Nou/Pe-ormă Boboteaza și Sfântul Ion

E un cântecel din copilăria mea, pe care-l chiuiam toată vacanța de iarnă, bucuroși de sărbătoare, de bunătăți, de cadouri și colinde.

Înainte de toate, să încheiem Crăciunul cum se cuvine. Îndeobște, pe acolo pe unde se păstrează tradițiile, la trei zile după Crăciun se ţine iarăși ospăţ mare: pomana Crăciunului. Obiceiul se numeşte Comândarea (îngroparea) Crăciunului şi este în fapt un ritual de moarte și înviere, asemenea celor păgâne de regenerare a vegetației. Feciorii umblă cu colindul: mascaţii, care personifică diferite animale fantastice, al căror joc este menit să sperie duhurile rele, şi irozii, colindători care nu fac altceva decât să pună în scenă povestea Naşterii lui Iisus, pe jumătate religioasă, pe jumătate populară, adunând laolaltă personaje precum împăratul și jandar(m)ul, popa și Mântuitorul.

Plugușorul, sorcova, tăierea împrejur

Revelionul este un obicei laic. Se schimbă anul și se fac urări de belșug, cele mai cunoscute fiind plugușorul și sorcova. Ambele își au rădăcine în vremurile când schimbarea anului era considerată odată cu înnoirea anului pastoral, adică primăvara. De aici plugul și creanga înflorită a sorcovei. Pe 1 ianuarie este praznic mare. Dublu: prăznuirea tăierii împrejur, cea după trup, a lui Iisus și Sfântul Vasile cel Mare. Conform Legii Vechi, la opt zile de la naştere, pruncii de parte bărbătească trebuiau să fie aduși la Templu ca să fie tăiați împrejur – circumcizia este și acum un obicei al Orientului Apropiat – şi să li se dea nume. Pruncului Sfânt I s-a dat atunci numele de Iisus (Iahve mântuieşte), nume adus Preacuratei chiar de arhanghelul Gavriil.

Sfântul azilurilor și moliftelor

Tot pe 1 ianuarie este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare, mitropolit al Cezareei.  Cu mult înainte de a fi uns mitropolit, Vasile s-a arătat plin de evlavie și dorință de a-i ajuta pe cei bolnavi și nevoiași. Le-a împărțit tot ce moștenise de la părinți, și nu a fost puțin, săracilor, bolnavilor, nevoiașilor, indiferent dacă erau creştini, păgâni sau evrei. Începând cu anul 370, când a fost uns mitropolit al Cezareei, sfântul Vasile a făcut și mai mult: oriunde pe cuprinsul eparhiei pe care o conducea era un episcop sau protopop, sfântul înfiinţa o casă a săracilor, precum şi un mic spital pentru deservirea satelor dimprejur. Este practic inventatorul așezămintelor de asistență socială. Și autorul celor mai puternice rugăciuni de exorcizare: Moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

Botezul și Botezătorul

6 ianuarie este sărbătoare mare: Botezul Domnului de către sfântul Ioan Înaintemergătorul. De câţiva ani, acesta anunța venirea şi menirea lui Iisus. „Şi (Ioan) propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor“. (Marcu 1, 7) Și-i boteza pe cei care-l ascultau cu apa Iordanului. Când a împlinit 33 de ani, Iisus s-a dus şi El, asemenea celorlalţi, să primească botezul pocăinţei de la Ioan. Atunci a avut loc prima teofanie: Mântuitorul a intrat în Iordan, cerurile s-au deschis şi Duhul Sfânt a stat deasupra Lui în chip de porumbel, iar în același moment s-a auzit glasul Tatălui Ceresc. „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“, a spus glasul. De Bobotează se face sfinţirea „apei celei mari“, numită şi agheasmă mare. A doua zi după praznicul Bobotezei, pe 7 ianuarie, se ține iarăși praznic mare: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul.

Preoţii recunosc că moliftele Sfântului Vasile (molitvă înseamnă rugăciune) sunt într-adevăr foarte puternice. Citirea moliftelor se poate face în biserică, după liturghie sau vecernie, dar şi acasă, după sfeştanie sau maslu. Citirea trebuie să o facă preotul.

Dacă dai de pomană în prima zi a anului, vei avea un an rodnic.

Sfinţirea apelor

În dimineaţa de Bobotează, preoţii sfinţesc apele. Se zice că, odată cu sfinţirea apei de către preot, sunt sfinţite toate apele pământului. Pregătirea acestui moment se face şi astăzi cu multă atenţie. Se aduce apa şi se pune în vase mari. Acolo unde se poate, se taie, la râu, o cruce mare din gheaţă. În jurul acesteia sau în jurul crucii care se află de obicei în curtea bisericii, se desfăşoară slujba de sfinţire a apei. Pe drumul de întoarcere acasă, ducând cu ei apa sfinţită, creştinii toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite, apoi sfinţesc grajdul, animalele din grajd, curtea, pomii din livadă, casa şi interiorul casei.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.51/28.12.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns