Esti aici
Femeia.ro > Lifestyle > Povestea oului încondeiat

Povestea oului încondeiat

Femeile de la țară trebuie să coloreze ouăle în fiecare an: se zice că atunci când nu se vor mai face ouă roșii, vine sfâșitul lumii. Cojile ouălor de Paşte se aruncă în râu, ca apa să le poarte în ținutul „Blajinilor”, la capătul lumii, aproape de Apa Sâmbetei. Astfel, vestea Învierii va ajunge și la Blajini (suflete pure de copii morți nebotezați).

 

În afară de simpla vopsire, la noi există 3 tehnici de bază pentru decorarea ouălor:

1. încondeiatul (cu pensula şi cu peniţa);

2. împistritul;

3. pictatul cu vopsele de ulei.

Ouăle împistrite sau închistrite pot fi scrise sau desenate în două culori (una de fundal și una pentru motivul decorativ) sau policrome, muncite sau necăjite: cu ornamente simple sau în relief. Pentru împistrire se folosesc baia integrală de culoare şi tehnica cruţării succesive a fondului. Unealta de bază, chişiţa, este un beţişor având la unul din capete fixată o bucăţică de tablă foarte subţire, având în interior un orificiu foarte fin prin care să poată trece ceara fierbinte.

Desenul se trasează cu ceară caldă pe oul alb, după care se cufundă în culoarea pregătită dinainte. Când oul trebuie să conţină mai multe culori, se cufundă succesiv în culori din ce în ce mai închise, după ce s-au „scris” motivele cu ceară, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceara, se pune oul aproape de o sursă de căldură şi se şterge cu o pânză.

Ou încondeiat

Literal, este vorba despre ouă decorate cu condeiul, deci scrise, înpistrite sau închistrite. Acest gen de decor se practică în toată Europa centrală și estică, mai ales în Polonia, Ucraina și în spațiul balcanic. În Ucraina ouăle rezultate se numesc pisanki, scrieri. Motivele încondeiate românești sunt însă printre cele mai bogate, mai variate și mai abstractizate. Încondeierea, obicei de origine precreștină, era practicată exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paște, de obicei în „joia verde” și „vinerea seacă” în credința că acestea nu se strică. Dacă în trecut culorile destinate ouălor încondeiate erau roșu, negru și ocru, în prezent se folosesc mai toate culorile de bază.

Ouă împestrițate

Simbolurile geometrice au fost interpretate arhetipic: etnologii spun că linia dreaptă verticală simbolizează viața, linia dreaptă orizontală, moartea; linia dublă dreaptă, eternitatea; linia formată din dreptunghiuri simbolizează gândirea și cunoașterea; linia ușor ondulată, apa, purificarea, pe când spirala simbolizează timpul și eternitatea iar spirala dublă arată legătura dintre viață și moarte despre care este vorba în sărbătoarea Paștelui, Învierea. Pe ouăle încondeiate se pot vedea crucea obișnuită, crucea rusească sau crucea moldovenească (o cruce cu alte cruciulițe la capete), steaua, calea încâlcită, dar și reprezentări „naturaliste”, din regnul animal (albina, broasca, șarpele, mielul) sau vegetal (brad, spic, floare).

Tehnica încondeierii ouălelor

Procedeul încondeierii începe cu spălarea și degresarea atentă a fiecărui ou, pentru ca vopseaua să prindă bine și mai ales uniform. Apoi ouăle se fierb la foc domol, așezate culcat în vas și apoi se introduc în baia de vopsea. Apoi se trasează pe ou desene cu un condei special improvizat și înmuiat în ceară de albine topită. Apoi oul se plonjează în băi succesive de culoare (galbenă, roșie și neagră – dacă se folosesc alte culori, principiul rămâne același: culorile sunt din ce în ce mai închise). Unealta folosită (condeiul) se numește chișiță și este un bețișor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. La sfârșit, după scriere și îmbăiere, oul se încălzește puțin și, cu ajutorul unei cârpe, ușor încălzită și ea, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidență desenul.

Simboluri încondeiate pe ou

Oul Cosmic conţine 3 planuri: Cerul Apropiat (cerul zilei), Cerul Mediu (înstelat) şi Cerul Îndepărtat (întunecat). Pe Oul Cosmic, cele trei ceruri sunt delimitate de două porţi solstiţiale: poarta părinţilor, în constelația Racului (lunară) şi poarta zeilor, în constelația Capricornului (solară). Cele două capete ale oului încondeiat, împodobite de obicei cu o floare în opt petale, simbolizează iniţierea subpământeană, de dinainte de naştere, şi iniţierea în Cer, de după moarte. Cu alte cuvinte, omul intră, din veşnicie, în lumea cunoscută prin „poarta părinţilor” şi se întoarce în veşnicie prin „poarta zeilor”. Între cele două veşnicii există Hora Oamenilor Sfinţi (romburile, marcate şi cu Crucea Nordului în interior), prin care sunt figurați de fapt străbunii.

Universul încodeiat pe un ou

Oul este reprezentarea universului cu cele văzute și nevăzute: prin suprapunerea crucii Cerului (dreaptă) cu crucea Sfântului Andrei (crucea Nordului, constelația Lebăda) ia naștere un romb, simbol al naturii duale a lui Hristos și a dublei apartenențe a ființei umane (la Cer și la Pământ). Mersul soarelui se poate figura prin linii drepte (străvechiul simbol al zvasticii). Dacă i se suprapune și sensul de mişcare al Lunii, va rezulta simbolul numit floarea vieții.

Ouă încondeiate, pline de simboluri

În desene, triunghiul indică treimea, dar și cele trei momente fundamentale ale omului (naştere, viaţă şi moarte) și cele 3 instanțe ale psihicului: percepția, imaginaţia şi extazul. Modelul „cireşica” e aproape identic cu vârtelniţa de pe ceramica de Cucuteni. Motivul „cărarea rătăcită”, care se desfăşoară pe întreaga suprafaţă a oului ca o spirală cu volute reprezintă Calea Lactee, numită Cărarea Ciobanului. Simboluri asemănătoare se regăsesc și pe ouăle încondeiate ucrainiene (pysanky) sugerând originea lor comună în cultura Cucuteni-Tripolyie.

Împistrirea, un alt

Motivele folosite la împistrirea ouălor se numesc în Bucovina: crucea Paştelui, floarea Paştelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită, brâul şi desagii popii, brăduţul, frunza de stejar, albina, peştele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, “40 de clinişori”, vârtelniţa, creasta cocoşului, broasca, fierul plugului, uliţa satului, grebla, sapa etc. Denumirile par inspirate din viața cotidiană, însă ele se referă la simboluri geometrice străvechi, arhetipale, transmise din negurile timpului, pentru care nu mai există nume adecvate – de aceea li se spune cu nume inventate în funcție de aparența lor.

Citește și:

Legende și obiceiuri de Paște din întreaga lume

Ouă vopsite tradițional, în coji de ceapă

Iepurașul și mielul de Paște

Text: Roxana Melnicu

Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns