Într-un mic magazin din centrul Capitalei, pășești pe meleagurile străbunilor. E ca o întoarcere în timp, unde simți pulsul a tot ce înseamnă românesc.
Printre foarte multe ii, țesături, vase cu modele tradiționale, Andreea Cremenescu visează încă la micul ei colț de rai. Acum un an și jumătate, Andreea, după 11 ani în care a fost brand manager, a decis să-și facă propria afacere, dar nu orice – ceva cu iz românesc.
De ce un magazin cu obiecte românești?
A fost un cumul de factori, viaţa m-a dus în direcţia asta. Eram centrată pe produse româneşti, ingrediente naturale, pe ce este tradiţional. Plănuiam o schimbare. Am găsit un spaţiu și parcă l-am și văzut plin de ii și ștergare. Simt că fac ceva pentru ţara mea, arăt turiştilor ce înseamnă produse româneşti autentice. Magazinul a fost gândit să aducem tradiţia românească în prezent. Este o îmbinare de tradiţional cu modern. 90% din produse sunt lucrate manual, cu multă migală și creativitate, de meșteri din toată țara. Dar visul meu încă nu este împlinit, am planuri mari!
Cum ai reușit să creezi o atmosferă atât de autentică pentru satul românesc?
Ideea a fost a mea, dar creația a fost realizată de un designer, el a venit cu acest concept. Cu foarte multe accesorii care să amintească de sat, de gospodăriile vechi. Chiar și caloriferul de la intrare a fost decorat cu motive populare inspirate de pe țesături sau ii din mai multe zone ale țării. În permanență, în magazin se aud melodii ale Mariei Tănase, doine, muzică populară, pentru că am vrut să fie nu doar un magazin de suvenire, ci să creăm o experienţă românească pe mai multe planuri.
Totul arată ca-n povești. Ce-ți mai dorești?
Visul meu când am deschis magazinul a fost să merg prin ţară, să cunosc oameni şi să le aflu poveştile, să le scriu apoi pe produse. Planurile mi-au fost puţin date peste cap de o veste minunată: chiar în luna în care am deschis magazinul am aflat că sunt însărcinată. Evident, priorităţile s-au schimbat, dar va veni şi timpul să-mi urmez visul. Îmi doresc să organizăm în magazin diverse ateliere, să invităm meşteri şi să facem demonstraţii de olărit, de ţesut sau cusut. Să facem evenimente unde să ne întâlnim cu oameni şi să le povestim despre tradiţii şi semnificaţia lor. Să facem publice aceste valori.
Cum a început povestea iei în „My romanian store”?
La ţară, ia a fost de mare preţ. Şi bunica mea avea iile ei şi nu le purta oriunde – doar la biserică, de sărbători. În perioada comunistă s-a pierdut lucrul ăsta, dar de câţiva ani a revenit. Vedetele au apărut în ii şi de atunci a devenit un curent, o modă. Asta ne ajută să ne descoperim valorile şi să ne creăm o identitate naţională, iar ia poate fi un bun vehicul.
Cum alegi iile?
Am învăţat de la clienţi care sunt cele apreciate. Cel mai bine se vând cele de pe Valea Prahovei, cu motive „creastă de cocoş“ (modelul iei pe care o port), care pot avea 2-3 culori sau doar una. Avem şi clienţi care-şi rezervă iile şi mai toate au acest model. li se pare că acesta este cel mai aproape de ce înseamnă o ie românească. Romburile, steluţele sunt alte motive des întâlnite pe cusăturile iilor și apreciate de clienți. În zona Tismanei găsim mai mult ii înflorate, dar şi cu modele geometrice. Pe viitor, vreau să extind căutările
şi în alte părţi ale ţării.
Iile sunt cele mai căutate?
Sunt mulți turiști care vin în magazin și sunt puțini cei care cumpără sau știu de ii. Vin în vacanţă şi vor mai mult ceramică, românii sunt cei care cumpără ii. Din fericire, sunt mulţi interesaţi de portul popular, în special de ii, de lucru manual, de ce rămâne peste generaţii. Încurajând generaţia următoare să producă, nu pierdem această tradiţie.
Când se vând mai bine?
Oricând, dar nu tot timpul avem în magazin. Cam pe vremea asta încep femeile să coasă ii. Iarna este anotimpul în care nu se mai ocupă de lucrul câmpului și au timp de cusut. Lucrul la o ie durează 2-3 săptămâni, în funcție de complexitate.
Sunt și bărbații interesați de portul popular sau doar femeile?
A fost o surpriză și pentru mine: da, și bărbații își doresc cămăși cusute. Sunt diverse evenimente cu tematică. Din ce în ce mai multă lume îşi face nunta sau botezul în stil tradiţional, iar dress code-ul este costumul popular. Am avut comenzi şi pentru haine pentru bebeluşi, pentru botez.
Aveți povești din călătoriile prin țară?
Pe lângă frumuseţile naturii pe care le descopăr în călătoriile mele, am găsit oameni extraordinari, total diferiți de cei din București. Am întâlnit o doamnă de 69 de ani, Ioana Mischiu, una dintre ceramistele de renume ale culturii Horezu. Are o casă turcoaz, cu pereții plini de farfurii de lut, e ca desprinsă din poveşti. Cei de la Muzeul Ţăranului Român au făcut un interviu cu ea care a apărut într-un pliant pe care îl avem și noi. Ce e foarte frumos este că îi redă limbajul ei, care este delicios. Cum s-a cunoscut cu soţul ei: „El cu oale, eu cu
castroane, aşa ne-am cunoscut la târg! M-a înşelat (păcălit) cu un ecler. M-a întrebat: «Vă servesc cu un ecler?»”
Se predă ştafeta?
În unele familii, da. Fata Ioanei Mischiu este renumită în Horezu, este cea care face căni cu cocoş. E Nicoleta Pietraru. În Horezu sunt mulţi care trăiesc din olărit şi astfel tradiţia se transmite copiilor, dar în alte zone lucrurile nu stau atât de roz – și nici în cazul iilor. De exemplu, Asociaţia din Breaza avea peste 1.000 de femei care coseau ii. Multe dintre ele au plecat în străinătate, au rămas vreo 200. Sunt totuși familii în care se păstrează tradiţia din moşi-strămoşi. Dar sunt din ce în ce mai puţine şi asta este drama!
Sunt produse care nu sunt făcute manual…
Da, avem niște șosete care nu sunt făcute manual, ci automat, la o fabrică de ciorapi din Râmnicu Vâlcea. Este un tânăr care studiază arhitectura în Anglia şi care a înregistrat brandul „şosete“. El a desenat modelele inspirat din cusăturile de pe ii. Fiecare pachet de şosete are o poveste despre zona de unde vine motivul popular. Chiar dacă nu sunt făcute manual, este gândit şi realizat într-un fel care să facă acest produs să stea cu mândrie pe rafturile magazinului.
Citește și:
Vestimentaţie românească de inspiraţie bizantină
Articol preluat din ediția de decembrie 2015 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: Radu Vintilescu
Make-up: Ana Maria Tătucu