Esti aici
Femeia.ro > Necunoscuta > Gianina Corondan: Îmi plac oamenii care mă surprind

Gianina Corondan: Îmi plac oamenii care mă surprind

O cheamă Gianina Corondan, cu „gi“, și s-a născut la Constanța. Păstrează și acum ceva din valul jucăuș al mării, dar și din tumultul ei tainic.

E o poezie fata asta care n-are astâmpăr, inventează, se reinventează și are stofă de lider. Are o inocență și o fragilitate nedisimulate. Ba, mai mult, pe unde a trecut, a lăsat un semn al stilului ei inconfundabil. La 46 de ani, împliniți pe 30 ianuarie, se poate mândri pe bune cu o cariră despre care ne-ar trebui câteva pagini să vorbim.

A debutat în televiziune cu „Vremea“, unde a schimbat profilul prezentatorului, introducând un anumit firesc al rubricii TV. Și au urmat o mulțime de proiecte TV: „Generația Pro“ (Pro TV), iar la TVR1, „Ora G“, „Stele de… 5“, „Școala vedetelor“, „Mari Români“, „Eurovision 2010“ și Efectul MG. Are în CV și filmele „Trainspotting“, „Dogville“, „Moromeții“, desenul animat „Dexter’s Lab“, „Crimă și pedeapsă“ (unde a pus voce). A făcut bine și cu pasiune cam tot ce a interesat-o.

Joacă tenis de masă, din când în când, cântă, cochetează cu modellingul și susține ideile ecologiste. De fapt, îi plac ideile…

Acum face parte din echipa de matinali de la Gold FM, alături de Mihai Cioceanu și Radu Buzăianu. Iar ce mai face, gândește, visează, aflăm!

Un ziar te caracteriza drept „femeia care se reinventează mereu“. Crezi că asta e o caracteristică generală pentru femeia de azi sau doar una personală?

Ziarele astea… Cred că femeia de azi este supusă multor presiuni. Este un soi de bombardament cu „must have“, „must be“,„must shut up“ în cazul femeii din România, care e discutată și disputată, dar deloc luată în serios. De aceea, da, într-adevăr, ea încearcă să pună la dispoziția privitorului/interlocutorului o paletă foarte largă de aptitudini, pe care și le tot șlefuiește. Ea este frumoasă, modernă, zâmbitoare, sensibilă, informată, surprinzătoare în orice moment i se cere. Ea e pregătită. Știe să facă multe. Dar se alege cu o luptă perpetuă care îi stoarce vlaga. Eu nu cred că mă reinventez mereu, o fac la nivel vizibil atâta vreme cât am proiecte destinate publicului larg. Dacă nu, mă joc cu șinele. Și acela trebuie updatat.

Între jocul imaginii și ceea ce ești există o diferență?

Asta ar trebui să o sesizeze apropiații mei. Nici măcar eu nu pot ști. Bănuiesc că mă comport totuși diferit dacă mi se cere să transmit un mesaj sau să interacționez cu lume necunoscută, în lumina reflectoarelor, decât dacă citesc o carte în spațiul meu privat, dacă prepar vreo ciorbă sau dacă mă joc cu copiii la afterschoolul din vecinătatea mea. Însă ideea principală, fixă a fost mereu să vin cu bagajul de apucături proprii, nu cu vreunul importat sau copiat de te miri unde.

Ai făcut studii economice și de regie. Îți sunt utile?

Studiile economice nu le regăsesc în nimic din ceea ce fac. Nu știu dacă am vreo chemare în domeniul acesta, n-am avut cum să mă analizez, am făcut doar puțină practică și o încercare de a apuca pe drumul acesta, însă au fost încercări străvezii. Dar probabil mă ajută, fiindcă pot analiza anumite probleme cu oameni pe care-i știu pricepuți în breaslă, am la cine apela în caz de blocaj. Regia se leagă direct cu ceea ce fac. Studiile ce sunt, de fapt? Niște timp alocat unor preocupări, timp petrecut cu oameni care te îndrumă, care au răspunsuri. Acel timp e folositor în măsura în care nu se termină cu revelația: „Gata, știu!“. E un studiu continuu, iar răspunsurile le descoperi și în tine.

Nonconformismul te-a ajutat întotdeauna?

Nu știu ce e asta, nonconformismul, în cazul meu. Mi s-a pus etichetă. Le-o fi plăcut oamenilor cum mă asortez cu acest cuvânt și m-au fixat. Poate de la emisiunea „Vremea“, că veneam costumată, interpretând personaje, într-o vreme când acest lucru era total insolit. Faptul că mi-e ușor să comunic cu cei din jur e nonconformism? Sau plăcerea de a întâlni oameni interesanți e nonconformism? A te îmbrăca în combinații de culori neașteptate? A avea părul zbârlit? A intra în vorbă cu oameni inaccesibili? A cânta, a dansa când cheful ți-o cere? Nu-mi dau seama ce așa de mare filozofie. Björk, da, este o nonconformistă. A călcat niște limite, a inventat alt limbaj. Cu ea s-au schimbat multe. Ce știu este că îmi plac oamenii care mă surprind cu idei nemaivăzute și nemaiauzite și caut să fiu unul dintre ei.

Ce principii clasice ai adoptat?

O, multe… poate că toate.

Ai făcut film, teatru, televiziune, radio dar și modelling. Ce-ai simțit fiind mireasă de colecție?

Modelling, hă-hă! Să nu exagerăm, punând de exemplu un astfel de titlu, „Gianina a ales modellingul“, că ne prăpădim de râs. Și avem motive mai bune. Am intrat într-o joacă fiind o hipiotă garnisită cu de toate, păr umflat, creț, chitară și haine largi, un personaj de final în colecția Lizei Panait, că la ea te referi… Sau poate la Janine, cu „Alo, Generația Pro“?

Te întâlnim atât la mondenități, cât și la evenimente gen Bookfest. Cum le împaci pe toate?

La mondenități mă vedeți dacă le organizez eu. Cum a fost cazul petrecerilor Revistei VIP, la care am lucrat în perioada recentă, pe care le-am organizat ca pe niște sărbători ale performanței, cu teme și oameni frumoși, care fac lucruri de calitate. Altfel, nu prea cred că m-ați văzut la altceva dacă nu m-a interesat în mod special. De exemplu, am fost recent la concertul Byron, la firmă, la teatru independent, la niște avanpremiere de film, la Operă, la lansarea unui brand interesant sau la aniversări ale prietenilor. Sunt în contact cu multe acțiuni care se petrec în vecinătate, mai ales datorită emisiunii noastre matinale de la Gold FM, dar nu ajung la toate, din păcate. Că rămân prea puține ore… Îmi ocup mult timp cu proiectul meu de descoperire a brandurilor românești din unghiul lucrătorului, fac de la un timp vizite de lucru filmate în fabrici, uzine, ateliere, birouri, unde încerc să ajut la producție, ca un veritabil debutant. Poate mai am de căutat vocația. Isprăvile se găsesc pe site-ul meu, www.gianinacorondan.ro. La Bookfest nu am fost, ca să păstrăm adevărul istoric, ha-ha.

Apropo, citești? Îți mai e utilă cartea?

Da, dar am învățat să citesc pe diagonală. Și am constatat că citesc ca disperata când se anunță „Vacanța!!!“ Dar ne cam năpădesc atâtea îndatoriri și alergătura de uzură, încât rămâne foarte puțin timp pentru carte, la sfârșitul zilei câte o pagină dintr-un jurnal sau vreo scriere luminată care „trebuie citită“. Sunt în urmă rău. Interesant e cum cred eu că recuperez. 

Mai joci tenis?

Ha! N-am jucat tenis decât așa, dacă era vreun teren liber și eram prin preajmă… sau cu prieteni care nu fac diferența între badminton și tenis. Eu cu tenisul de masă eram prietenă în adolescență, jucam pe catedra profilor sau prin tabere, în partide de dublu. Și acum aș juca. Adevărul e că nu trece vară fără să mai fac niște încălziri, că numai meciuri nu se pot numi.

Ai făcut întotdeauna alegerile cele mai bune?

Desigur, ce întrebare e asta? La haine te referi, sper. În rest, să zicem că am ales cu sufletul. Dacă propriul suflet te păcălește  înseamnă că am și greșit. Dar nu cred. Așa îmi zice sufletul.

Ce parfum sau nuanțe te încântă?

Parfum de tei, de ghiocei, de cozonac cald, de pâine proaspătă, de ciorigao și pancove (gogoșile bunicii), de leuștean, de România bună și frumoasă.

Dintre nimicurile cotidiene, la ce nu poți renunța?

Mi-am demonstrat că pot renunța, mai voit, mai obligat-forțat. Dar să zicem că la cumpărat aiureli nu renunț, cu niciun chip. La a scrie cu î din i. Sau la ascultat aceleași piese Skunk Anansie.

Ai vreo haină de care ești dependentă?

Hm… nu chiar. Îmi place să păstrez anumite haine fiindcă îmi amintesc de vremuri grozave, de oameni mișto sau pentru că am dezvoltat un fel de prietenie tacită, nu pot să renunț la oameni, darămite la o haină veche… ha.

Te consideri născută în zodia norocului?

Asta e o întrebare complicată. Aș începe prin a explica faptul că norocul nu e, pentru mine, decât o bucățică anagramată din numele meu, aș încheia prin a lămuri că zodia în care m-am născut e viață dată de Dumnezeu. Conținutul, analiza și ideologia atașate acestei întrebări, într-un episod următor.

De gătit, te mai ocupi din când în când?

Exact așa, din când în când. Când mi-e dor de ceva bun și nu am încredere că pot găsi în imediata apropiere ceva garantat. O ciorbă de perișoare, o prăjitură cu vișine, un pește cu legume la cuptor. Chestii simple.

Ai făcut întotdeauna alegerile cele mai bune?

Desigur, ce întrebare e asta? La haine te referi, sper. În rest, să zicem că am ales cu sufletul. Dacă propriul suflet te păcălește  înseamnă că am și greșit. Dar nu cred. Așa îmi zice sufletul.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr5/09.02.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns