Cristina Herea este o prezență aparte în televiziune. Am fost cu Cristina într-o emisiune TV, pe vremea când abia își terminase studiile la Strasbourg, absolvise acolo Școala Europeană de Științe Politice. Pasionată, idealistă, perfecționistă, cultivată… Nu s-a schimbat, dar între timp a crescut, a evoluat. Are o firmă de publicitate, face genți, exprimându-și așa latura artistică, și prezintă jurnalul de știri la România TV. Anul trecut s-a căsătorit și astfel prioritățile ei s-au schimbat.
Ce a fost frumos, greu și neașteptat, pentru tine, în 2020?
Anul 2020 m-a făcut să înțeleg că nimic nu poate distruge sau împiedica cea mai puternică forță din Univers: iubirea! Este anul în care mi-am cunoscut soțul în cadrul celei mai ample acțiuni de ajutorare a românilor în pandemie, în care eu am fost voluntar. Anul în care am hotărât să ne căsătorim și am și reușit, în ciuda tuturor obstacolelor și restricțiilor. E anul în care am creat punți de sprijin cu oameni, mai mult ca oricând, și anul în care am simțit cum înving moartea după infectarea cu COVID-19. A fost un an al marilor provocări, dar și reușite!
Ești știristă. Ce știri ți-a fost greu să transmiți? Dacă te uiți în urmă, cum a fost drumul tău în jurnalism?
Cel mai greu este să îți păstrezi echilibrul profesional și să gestionezi tremuratul vocii atunci când protagoniștii unor știri sunt oamenii pe care îi porți în suflet; rude, prieteni, oameni care au lăsat o amprentă asupra vieții tale. Ca jurnalist, în ultimul deceniu am fost martoră la celebrul „spectacol al cătușelor” din justiția română, și adesea am fost nevoită să prezint nedreptățile la care au fost supuși mulți oameni, pe care îi cunoșteam în esența lor, dincolo de spoiala făcută de cei interesați să demitizeze și ultima fărâmă de umanitate din societate.
Este o meserie ofertantă pentru o femeie?
Într-o lume a bărbaților, îmi place să cred că femeile au adesea puterea de a conduce. Ceea ce unii văd a fi o vulnerabilitate, poate să se transforme într-un atu. Este o meserie care te face să conștientizezi că societatea actuală este condusă și prin puterea informației. Meseria de jurnalist te poate purta în contexte inaccesibile marelui public, însă doar corectitudinea și puterea de a rămâne un om integru te mențin.
Cât te-a ajutat frumusețea să răzbești în carieră?
Sunt departe de a fi o frumusețe. Însă am convingerea că pentru a te desăvârși ca jurnalist alte calități primează. Încerc mereu să fiu un om și un profesionist cu trăiri și crezuri frumoase.
Dar educația și cultura?
Educația și preocuparea pentru studiu sunt cele mai frumoase daruri pe care le-am primit de la părinții mei. Le sunt recunoscătoare pentru dăruirea și implicarea lor în evoluția mea. Am o relație specială cu părinții mei, iar tot ceea ce am construit bun în viață li se datorează lor. Am convingerea că multe reușite din viața mea au avut la bază însușirea multor sfaturi date de ei. În plus, copilăria mi-a fost profund marcată de pasiunea bunicii pentru cărți și artă. Mulți din anii copilăriei i-am petrecut alături de ea, la Academia Română, printre rafturile cu cele mai însemnate scrieri din literatura română, acolo unde lucra bunica! Îi sunt recunoscătoare pentru răbdarea și spiritul în care m-a crescut, marcându-mi cei mai importanți ani din viață.
Întotdeauna elegantă. Cine te-a învățat taina rafinamentului vestimentar?
Mama și bunica îmi sunt cele mai fine repere! De la ele am învățat că doar o eleganță a sufletului poate să îți ofere un aer nobil și rafinat. Pe de altă parte nu pot să uit preocuparea bunicii pentru detaliile feminității: mănușile din dantele, care îi lăsau la vedere încheietura mâinii doar cât să se vadă ceasul elvețian, șalurile și eșarfele care mențineau picătura de parfum fin, poșeta din piele prețioasă, ce ascundea mereu cele mai frumoase secrete de budoar feminin.
Dacă ai avea iar 18 ani, ce nu ai vrea să mai trăiești, ce ai vrea să se repete în viața ta?
Nu aș schimba absolut nimic, pentru că altfel nu aș mai fi omul de astăzi! Au existat căderi devastatoare, fără de care nu aș fi conștientizat ce om puternic am devenit, reușind să mă ridic. Am trăit momente de înălțare, în care am învățat că adevărata fericire este doar aceea când oferi bucurie oamenilor pe care îi iubești. Toate cele prin care am trecut m-au desăvârșit că om! Nu mă uit înapoi cu regret, ci cu înțelegere!
Ce faci când nu ești pe sticlă?
Mă dăruiesc oamenilor pe care îi iubesc și valorific fiecare moment petrecut alături de ei. Au fost ani întregi când în lista priorităților profesionale cu greu făceam loc familiei. Alergam de la jurnale, la evenimente, apoi la firma de publicitate pe care o conduc, la atelierul de marochinărie pe care îl dezvolt, iar ACASĂ ajungeam doar de sărbători. Anul acesta însă lista priorităților mele a suferit serioase modificări și asta pentru că am și un ajutor de nădejde: pe Mihai, soțul meu!
Citești? Grădinărești? Gătești?
În ultimul an am acordat mult mai mult timp lucrurilor simple, dar care s-au dovedit a fi o rezervă inepuizabilă de fericire. Am călătorit mai mult, m-am lăsat pierdută în universul cărților, mi-am descoperit pasiunea pentru gătit (datorită soțului) și m-am reîntors la o mai veche pasiune. Am început să lucrez la a treia carte și sper ca anul viitor să vadă lumina tiparului!
Cum e casa ta cea nouă?
Casa s-a transformat acum într-un cămin. Ne decorăm locuința în fiecare zi cu amintiri și însuflețim fiecare colțișor din ACASĂ cu vise, speranțe și momente alături de oamenii pe care îi iubim.
Ce loc îți place cel mai mult, la tine acasă?
Terasa, unde ne bem cafeaua de dimineață și stăm seara la povești, grădina unde am început să plantez florile pe care mi le dăruiește Mihai, bucătăria unde gătim împreună atunci când avem timp sau livingul, acolo unde am amenajat un loc pentru fotografiile cu cele mai frumoase momente și oameni pe care îi iubim. Fiecare loc din casă spune o poveste a noastră!
Ai flori multe?
Adevărul este că florile nu lipsesc din casa noastră și asta datorită lui Mihai. Dar gestul care mă impresionează mai mult ca orice sunt bilețelele pe care le prinde de flori, cu mesaje care mă motivează mereu să fiu mai bună în tot ceea ce fac! Fie că îmi trimite la birou câte un aranjament floral sau le lasă dimineața pe noptieră, el este cel care are grijă să transforme multe zile neînsemnate în adevărate sărbători, prin gesturi mărunte, dar care înseamnă totul pentru mine.
Cum te odihnești?
Acasă, alături de familie. Ei sunt sursa mea de energie. Am făcut un obicei din a petrece duminica alături de familiile noastre, iar după o zi plină de muncă mă refugiez în brațele lui Mihai.
Unde îți dorești să mai călătorești în următoarea perioadă?
Îmi place mult să călătoresc. Este modul meu de a mă regăsi, după o perioadă aglomerată și epuizantă. Oriunde există o plajă, unde pot să stau cu orele ascultând valurile și privind orizontul sau oriunde există forfota unui oraș cosmopolit, paradoxal eu îmi găsesc liniștea și energia. M-aș întoarce oricând în Eze sau în Strasbourg.
Când ți-e dor de liniște, în ce locuri mergi să te ascunzi? Unde reușești să te încarci cu energie, să te regăsești?
Drumul spre Prislop sau Mănăstirea Petru Vodă sunt întotdeauna inițiatice pentru mine. De acolo au venit mare parte din minunile din viața mea, prin puterea credinței. Atunci când vreau să mă rup de agitație și caut răspunsuri, mă urc în mașină, iar liniștea drumurilor până în inima Hațegului sau a Moldovei reușesc să îmi aducă mereu gândul bun și liniștea de care am nevoie.
Cum a fost în pandemie pentru tine și familia ta?
A fost un an în care ne-am uitat mai mult la nevoile celor de lângă noi. Am petrecut mai mult timp împreună și adesea am avut impresia că ne-am întors cu două decenii în urmă! Am organizat mese acasă, jocuri de societate, am uitat de telefoane, am urmărit filme cu toată familia, am gătit împreună de sărbători. Dar mai presus de orice a existat acea emoție și acea dorință a revederii. În a doua parte a anului ne-am luptat cu toții cu acest virus. La mine a fost o situație mai critică, însă am reușit să mă tratez acasă cu sprijinul unor medici, cărora le sunt recunoscătoare.
Ce vrea anul 2021 de la tine? Dar tu de la noul an?
Sper ca anul acesta să vrea să îmi continui drumul profesional, să îmi depășesc limitele ca om, să mă lase să îmi construiesc oportunități pe care să le valorific pentru fericirea oamenilor din jurul meu. Ce îmi doresc eu de la anul 2021? Să îmi lase tot ceea ce am în suflet!
Foto: Ștefan Robert; PR România TV