Cu Livia Graur, jurnalistul de la pupitrul știrilor Focus de la ora 14:00, de la Prima TV, poți vorbi ore întregi despre fericire și împlinire. Mă uit la ea, ori de câte ori o întâlnesc, și îi citesc pe față liniștea și bucuria din ochi. Crede că stă în puterea fiecărei femei să își construiască lumea pe care și-a dorit-o așa cum a reușit și ea.
De câți ani lucrezi în televiziune? Consideri că este jobul potrivit unei femei?
Anul acesta se împlinesc 13 ani de când lucrez în acest domeniu minunat. În principiu, cred că nu există joburi pentru femei și joburi pentru bărbați. Dacă îți place ceea ce faci și te integrezi în domeniul respectiv, cu siguranță că ai făcut alegerea cea bună. Iar eu merg cu plăcere la serviciu și îmi iubesc meseria. Nici nu m-aș vedea, în momentul de față, făcând nimic altceva.
Ce faci cu notorietatea câștigată? Te folosești de aceasta și pe rețelele de socializare?
Consider că fiecare are un scop în această lume. Iar dacă eu, prin natura jobului meu, am căpătat o oarecare notorietate, încerc pe cât posibil să mă folosesc de ea ca să ajut. M-am implicat în fel de fel de campanii, de la cea pentru înființarea Poliției Animalelor (și vorbesc despre asta pentru că această autoritate a fost înființată de curând, ca urmare a unei petiții pe care am inițiat-o în cadrul unei campanii Focus în urmă cu trei ani), până la diverse campanii alături de ONG-uri care ajută copii defavorizați sau adopții de animale abandonate.
Este un câștig, în carieră, să îmbini televiziunea cu lucrul pe rețelele de socializare?
Cu siguranță că, în ziua de azi, rețelele de socializare sunt o parte importantă din viețile noastre, ale tuturor. Oamenii nu mai au mereu timp sau pur și simplu s-au dezobișnuit să‑și preia informațiile doar de la televizor. Iar internetul oferă această alternativă rapidă. În plus, telespectatorii vor să fie mai aproape de cei pe care îi văd în fața micului ecran, vor să vadă ce se întâmplă în spatele camerelor și reacționează foarte plăcut atunci când sunt „invitați” să participe la pregătirile de dinainte de jurnale, la realizarea materialelor etc.
Care a fost perioada cea mai dură, în materie de evenimente, informații, știri pe care ai traversat-o de când lucrezi în televiziune?
În 13 ani petrecuți în acest domeniu am avut parte de multe situații dure, marcante. De altfel, în fiecare zi mă confrunt cu fel de fel de informații, mai mult sau mai puțin apăsătoare. Mulți m-au întrebat cum reușesc să nu mă încarc negativ, având în vedere nenumăratele lucruri nefericite despre care vorbesc. Și câteodată chiar nu reușesc. Iar cel mai greu mi-a fost în urmă cu cinci ani, când a avut loc tragedia de la Colectiv.
Țin minte parcă ar fi fost ieri. Am văzut în timp real, pe canalele de știri, ce s-a întâmplat, am stat trează până aproape dimineața. Era într-o vineri. Eram pur și simplu șocată. Iar sâmbăta dimineața, la prima oră, am aflat că în interiorul clubului se afla și un coleg de-ai mei, pe care îl văzusem cu doar câteva ore înainte să meargă acolo la grădinița fiicei mele, unde filmasem un material pentru Halloween. Am prezentat apoi știri despre el. Mi s-a părut cel mai greu lucru…
Cum ai trecut până acum prin pandemie? Ai avut probleme de sănătate, tu sau vreunul dintre ai tăi?
Am luat toată chestiunea asta foarte în serios încă de la început. Când am auzit prima dată despre virusul acesta, anul trecut în ianuarie, eram în Thailanda, la începutul unei vacanțe de vis. Vedeam la posturile de știri de acolo că un virus care se răspândește cu repeziciune a apărut în China. Ni se părea ceva îndepărtat, care nu va ajunge niciodată în Europa. Totuși, câteva zile mai târziu, am început să ne îngrijorăm când am auzit că depășise granițele țării, iar în ziua în care am plecat de acolo, apăruse și primul caz în Thailanda.
Iată că de atunci a trecut un an, iar lucrurile pe care le făceam zi de zi par atât de ciudate acum, departe de „normalul” de azi. Când virusul a ajuns în România, am înțeles că trebuie să facem ceva ca să ne ferim de boală, mai ales că eu sufăr de o afecțiune autoimună, iar mama are mai multe boli cronice. M-am informat permanent, am descoperit, citind studii peste studii, ce trebuie să fac, cum să fac, astfel încât să stau cât mai departe de acest virus. Iar până acum am reușit.
Izolarea, regulile impuse de această perioadă te-au schimbat, au modificat ceva în viața ta?
Anul trecut a fost o încercare pentru mine, am renunțat la multe lucruri pe care le făceam, la vacanțe, la plimbări, ne-am schimbat stilul de viață, ca marea majoritate a lumii cred, de altfel. Am renunțat la mesele în oraș, la activitățile de grup ale celei mici, cum ar fi cursurile de dans la care mergea, dar și la o tabără programată pentru luna august. Ieșirile s-au redus la plimbări în aer liber, departe de aglomerații. Dezinfectez tot, inclusiv ambalajele cumpărăturilor. Nu știu dacă unora li se par exagerate aceste măsuri, dar am reușit, cel puțin până acum, să ne ferim de îmbolnăvire.
Ai mai ajuns la Roma, la „Fontana di Trevi”?
Noi suntem pe principiul „lumea e prea mare ca să merg în același loc de două ori”. Așa că nu, nu am mai ajuns la Roma, cu toate că mă leagă cele mai frumoase amintiri de „Fontana di Trevi”, locul în care am fost cerută în căsătorie. Sunt însă multe alte locuri din Italia în care nu am ajuns până acum, de pildă sudul țării, unde intenționam să merg vara trecută, dar, din motive lesne de înțeles, nu am mai ajuns.
Citește și: Cele mai romantice locuri din Europa și ce trebuie să știi despre ele
Acum ceva vreme circula în media câte ceva despre viață ta frumoasă, cu o poveste de iubire alături de Răzvan, cu studii făcute în Franța, cu pasiunea voastră pentru călătorii… Ce s-a mai schimbat între timp?
Nu știu dacă s-au schimbat prea multe. Cel puțin în ceea ce privește dorințele noastre – căci, deocamdată, doar la atât se pot rezuma planurile noastre de călătorie. Povestea continuă, zic eu, la fel de frumos. Sperăm să scăpăm cât mai curând de pandemia asta, iar lucrurile să revină cumva la o normalitate cât de cât. Pentru că, în afară de asta, viața noastră este una frumoasă, suntem recunoscători pentru că suntem sănătoși, că ne avem unii pe ceilalți – întrucât, între timp, a apărut cea mai frumoasă împlinire a iubirii noastre, Renata.
A fost o perioadă grea pentru cupluri. Cum a fost la voi?
Nu pot spune că am întâmpinat greutăți de vreun fel în ceea ce privește viața de cuplu. Ba dimpotrivă. Am avut ceva mai mult timp pentru noi și spun „ceva” pentru că noi oricum petreceam mult timp împreună și înainte, suntem genul de oameni care fac totul unul alături de celălalt, ne consultăm în orice privință, luăm decizii împreună.
Ai o fetiță. Ți-a fost greu să îi explici ce și cum se întâmplă?
Renata este un copil extrem de conștient și de înțelegător. A văzut ce se întâmplă la televizor, mi-a urmărit jurnalele și a înțeles că trecem printr-o perioadă dificilă, în care trebuie să renunțăm, temporar, la unele lucruri pe care le făceam înainte, pentru ca totul să revină cât mai curând la normal. Cel mai greu i-a fost să nu mai meargă în parcuri, la locurile de joacă și să renunțe la cursurile de dansuri, pe care le adoră. A înțeles însă că va face din nou aceste lucruri de îndată ce se va putea.
Te-ai gândit să-ți faci o mască personalizată?
Mi-am cumpărat câteva măști colorate, dar le folosesc doar pentru ieșirile în aer liber. La cumpărături, în orice fel de spații închise, precum și la serviciu, folosesc întotdeauna măști chirurgicale de unică folosință. Sunt de părere că acestea din urmă protejează mai bine.
Cum ți se pare lumea văzută… prin mască?
Sincer, la început mi s-a părut cam ciudat să port mereu masca atunci când ies din casă. Acum, parcă-mi lipsește ceva atunci când nu o port și parcă nu mă simt în siguranță.
Dacă ai un anotimp preferat, care este acela?
Ador primăvara. Este și anotimpul în care m-am născut și îl asociez cu momentul renașterii naturii, al schimbărilor, al energiei și al veseliei. Toată starea de spirit mi se schimbă.
Primăvara te energizează, te îmbie la romantism?
Sigur că da! Simt că toată ființa mea renaște, aș muta munții din loc, debordez de energie și fac fel de fel de lucruri. Redecorez, renovez, plantez flori în grădină…
Cum era în copilăria ta de 1 și 8 Martie și cum este acum?
Nu știu dacă sunt diferențe majore față de cum era atunci. Eu țin minte că așteptam cu nerăbdare mărțișorul, să ofer, să primesc, să simt că vine primăvara. Am asociat mereu aceste sărbători cu sosirea primăverii, iar fiica mea este, de asemenea, nerăbdătoare.
Fericirea are gust și culoare?
Cu siguranță că fericirea fiecăruia dintre noi este conturată diferit. În ceea ce mă privește, fericirea are gust de ciocolată și este cât mai colorată. Culorile reușesc să mă binedispună, îmi dau o stare de reverie, așa că sunt mai fericită când în preajma mea sunt culori.
Dacă de mâine s-ar încheia subit pandemia, ce ai face?
Cu siguranță aș pleca. Într-o vacanță de cel puțin două săptămâni, în care să vizitez multe locuri, să merg în spații aglomerate fără să simt că mă sufoc. De asemenea, mi-aș îmbrățișa cu mare drag prietenii pe care nu i-am mai îmbrățișat de la începutul pandemiei.
Citește și: Interviu cu Cosmin Natanticu, un actor talentat, în două ipostaze
Text interviu: Ivana Iancu
Foto: PR Prima TV, arhiva personală Livia Graur