Nu o data mi s-a intamplat sa scriu ceva la calculator in aceeasi camera cu baietelul meu de trei ani si sa pretind ca sunt cu adevarat atenta si la ceea ce face el (si ca nu sunt prezenta doar fizic). Intr-una din zile, cand eram mai stresata decat de obicei si trebuia sa predau un material la o ora fixa, am fost asaltata de numeroase cereri de felul: avea nevoie la toaleta, nu putea face puzzle-ul, sa desprinda abtibilduri, ii era sete, foame etc. "Lasa-ma in pace, lucrez! Mergi dincolo!", am strigat atunci la el. M-a ascultat, dar cu multa tristete. Nu a mai spus nimic si s-a dus tacut intr-un colt al camerei unde a inceput sa suspine. Am jurat ca nu o sa mai fac asta sau ca, macar, o sa ma controlez.
Lasa-ma in pace!
Sa-ti pastrezi calmul in orice situatie inseamna ca trebuie sa ai o rabdare nemarginita si ca ar trebui sa predai lectii de autocontrol. Sa spui o data “lasa-ma in pace”, ”ma deranjezi”, “am treaba” nu este un capat de lume. Important este sa constientizezi gestul si ca acesta sa nu devina o obisnuinta. In caz contrar, copilul nu va mai incerca sa discute cu tine pentru ca va considera ca nu are rost – oricum il vei lua la rost. Discuta cu el in avans: explica-i ca ai ceva de lucru si ca apoi veti iesi la plimbare sau ca veti face ceva placut impreuna.
Esti asa de…
…“rau”, “obraznic”, “lenes”, “dezordonat “etc. Etichetarile, mai ales daca este vorba de cele negative, afecteaza mult copilul care ajunge sa se identifice cu ele. O sa ajunga sa creada ca este intr-adevar rau, obraznic sau lenes si se va comporta… in consecinta.
Nu mai plange
Sau "nu fi trist", "nu-ti fie frica" sunt formulari care transmit un continut pozitiv. Dar chiar si asa, un copil mic plange mult, ii este teama, este si trist, pana la urma are sentimente si trairi pe care nu poti sa i le negi. Vino-i in ajutor empatizand cu el, aducand in prim plan sentimentul respectiv si faptul ca il intelegi: “Cred ca esti tare suparat pentru ca Elena nu se mai joaca cu tine la gradinita” sau ”Stiu ca-ti este frica noaptea pentru ca este intuneric si nu vezi nimic, dar noi suntem cu tine si te aparam.”
De ce nu poti fi ca fratele tau/ colegul, prietenul tau?
La prima vedere este un lucru bun sa poti oferi un exemplu pozitiv, dar cu o limita. Copilul nu este nici colegul, nici prietenul, nici chiar fratele lui. Este un individ cu o personalitate proprie pe care trebuie sa-l respecti ca atare, in caz contrar va intelege ca nu esti multumita de el, ca doresti sa fie altfel sau altcineva. In plus, micutul poate sa devina confuz si sa-si piarda increderea in sine. Schimba-ti stragia si foloseste incurajari: “Bravo, multumesc ca te-ai imbracat singur”,” bravo, mi-ai spus ca scutecul trebuie schimbat!”
Asteapta sa vina tata acasa si vezi tu
Amanarea sanctiunii nu are niciun rost, de fapt anuleaza valoarea si scopul sanctiunii pentru ca cel mic va uita si nu va intelege de ce, eventual, este certat de tati. Pe de alta parte, nu este cazul sa-l transformi pe tati in bau-bau, lucru care oricum iti submineaza autoritatea si credibilitatea in fata copilului – “De ce sa o ascult pe mama pentru ca oricum nu-mi face nimic?” Nu in ultimul rand, anticiparea pedepsei poate fi un lucru foarte chinuitor pentru un copil.