Aproape toti parintii isi aloca timp, seara, inainte de culcare, sa citeasca o poveste copiilor lor. Si, cum imaginatia copiilor intrece orice asteptari, sa nu te surprinda faptul ca, intr-o zi, intr-un context oarecare, micul tau nazdravan va dori sa-ti spuna o poveste, asa cum o vede el: „Fetita cu chibrituri s-a intalnit cu cei sapte pitici, care au avertizat-o ca lupul o pandeste in padure si daca o prinde ii fura piatra filosofala!”
Chiar daca ramai masca la o astfel de prezentare a faptelor, ai ocazia sa provoci un joc care consta intr-un excelent exercitiu de imaginatie: nascocirea de povesti. Folosesti aceleasi personaje, in situatii diferite fata de povestea clasica. Atunci, descoperi si cat de bine a receptat copilul tau povestea pe care i-ai citit-o, si cat de bine reactionezi tu atunci cand se iveste o astfel de provocare.
Eu i-am spus, de exemplu, ca lupul n-a putut sa-i manance caprei nici un ied pentru ca, de mici, au facut karate. A iesit de aici o super poveste la care eu, in mod normal, nici nu m-as fi gandit. Intra in universul magic al povestilor cu multa imaginatie si ai sa vezi ce interesant o sa fie.
…sa-mi vad parintii, bunici!
Parintii mei, niste oameni care au trait si au imbatranit frumos, au devenit dintr-o data niste parteneri de joaca redutabili pentru nepotel. Stiindu-i impovarati de unele afectiuni cronice, am incercat adesea sa-i menajez si sa nu-i supun la riscuri, credeam eu, inutile.
Numai ca, la o reuniune de familie, l-am vazut pe tata pe post de cal si pe pustiul meu calaret. In ritm de galop si trap s-au distrat toata seara. Cu toate ca ma gandeam ingrijorata la spondiloza bietului bunic, el mi-a demonstrat ca e intr-o forma fizica de zile mari. In plus, mama a stat in picioare vreo doua zile prin bucatarie, ca sa gateasca bunatati pentru nepotelul ei.
Ce am inteles din toate acestea? Oricat de mult am vrut sa-i feresc pe parintii mei de agitatia pe care o provoaca un pusti istet si neastamparat, n-am facut altceva decat sa-i tin deoparte de marile bucurii generate de existenta nepotelului.
Sunt situatii in viata cand adevarul gol-golut poate sa-ti faca mai mult rau decat bine. Atunci cand inveti sa stapanesti arta unei conversatii formale si diplomatice, ai mai multe sanse de reusita in cariera. Insa, in mediul familial, privind in ochii limpezi si sinceri ai copilului tau, ajungi la concluzia ca n-ai nici o sansa.
Pe el nu poti sa-l minti asa cum il minti pe seful tau ca te doare capul, atunci cand n-ai chef sa stai peste program ca sa faci cine stie ce lucrare. Stilul direct si sincer abordat de copilul tau iti va face bine, din cel putin doua motive: inveti sa exprimi ceea ce simti, indiferent daca este bine sau mai putin bine si, in al doilea rand, inveti ca printr-o comunicare directa si deschisa ajungi la o relatie profunda, stabila intre tine si copilul tau.
…sa raspund la intrebari complicate!
Varsta „de ce”-urilor la copil este, uneori, foarte simpatica. Alteori te pune in dificultate. La intrebari simple, gasesti raspunsuri simple. Ce te faci cu intrebarile de genul: „De ce ninge de sus in jos?”
Nu-i suprima curiozitatea cu detalii tehnice. Invata sa cobori la nivelul lui de cunostinte si ofera-i raspunsuri pe masura capacitatii sale de intelegere. Atunci va prinde curaj sa afle si alte lucruri, stiind ca va primi exact ceea ce-l intereseaza.
…sa fac o minune in fiecare zi!
Am invatat multe lucruri cu sprijinul copilului meu: cum sa ma joc, cum sa-i vorbesc, sa desenez si sa-i citesc. Practic, el m-a ajutat sa-i ofer toata hrana spirituala de care avea nevoie.
Cele mai de pret pilde preluate de la puiul meu au fost, rand pe rand: sa am rabdare, sa inving timpul, stresul, chiar si unele neajunsuri. Am invatat ca bine e sa razi si sa-l faci sa rada. Impreuna am facut cate o minune in fiecare zi.
Cu putin efort, poti sa reintri in normal.
Extazul, panica si toate celelalte sentimente contradictorii dispar intr-o clipa, daca te adaptezi la fiecare etapa a dezvoltarii copilului tau. Mogaldeata care, in primele luni de viata, manca, dormea, scancea si iar manca apoi dormea, a devenit copilul interesat sa descopere lumea. Fii alaturi de el! Citeste in ochii puiului tau ceea ce ai uitat de mult: simplitatea si frumusetea lucrurilor firesti din jurul tau. Daca inveti regulile jocului, vei reusi sa exclami: am descoperit ca pot…
…sa ma joc!
Cine m-ar fi vazut pe mine, om linistit si sobru la serviciu, cu responsabilitati si probleme de rezolvat, tarandu-ma in patru labe sau alergand prin casa, ascunzandu-ma dupa mobila, ar fi spus cu siguranta: asta nu-i normala! Nu e nimic deosebit in faptul ca inveti sa te bucuri de banalul cucu-bau.
Este printre primele jocuri ale copilariei, cand tu te ascunzi si strigi "cucu!", iar cel mic te cauta nerabdator. Si cand te gaseste, ii zici bauuu! iar el rade in hohote, la fel si tu, si distractia continua.
…sa ma bucur de timpul liber!
Tin minte ca atunci cand eram o persoana independenta imi petreceam timpul liber in fata televizorului, a computerului, fie ascultam muzica sau jucam canasta cu prietenii. Insa copilul meu m-a dezvatat de sedentarism si am descoperit impreuna culorile parcului si toate infatisarile pe care acesta le ia in fiecare anotimp.
Am invatat sa ma plimb, sa culeg flori de camp si sa impletesc coronite, sa adun toamna frunze de diferite culori, sa ma bucur de primii fulgi de nea si sa facem impreuna oameni de zapada.