
In uter, pleoapele puiului tau raman inchise pana la aproximativ 26 de saptamani. Oricat de paradoxal insa, el dispune de un sistem imposibil de explicat, care ii asigura orientarea. Ecografii complexe au demonstrat faptul ca fetii cu pleoapele inca inchise pot detecta un ac ce intra in uter (in timpul amniocentezei): ei se ascund intr-o parte sau schiteaza un „atac” cu pumnul impotriva „intrusului”, pentru a se apara. intr-un mod similar, la 20 de saptamani, gemenii nu au nici o problema in a se localiza, atingandu-si fetele sau tinandu-se de mana.
Cert este ca viitorii bebelusi vad inca din luna a 7-a. in ciuda faptului ca vederea, in sine, nu a putut fi testata intrauterin, numerosi cercetatori au constatat sensibilitatea acestora la lumina, datorita „raspunsului” imediat: bataile de inima se accentueaza atunci cand se proiecteaza lumina pe abdomenul mamei.
Abia veniti pe lume, puii nostri delicati si neajutorati au deja preferinte gustative bine definite, lucru demonstrat de numeroase teste. Cum este posibil acest lucru? In timpul vietii intrauterine, gustul incepe sa se manifeste de la aproximativ 14 saptamani. Mirosul se dezvolta si el intre 11 si 15 saptamani. Pana de curand, invatarea mirosurilor nici nu a fost considerata posibila inainte de nastere, dar acum intelegem mult mai bine complexele procese chimico-senzoriale care au loc in uter.
Multe componente chimice, incluzandu-le pe acelea din dieta mamei, trec prin placenta si ajung in lichidul amniotic si, de acolo, in gura sau in capilarele mucoasei nazale ale fatului. S-a observat ca acesta suge mai incet atunci cand nu ii place gustul lichidului amniotic si isi opreste chiar miscarile respiratorii atunci cand mama bea alcool sau fumeaza.
Gandeste-te ca, respirand si sugand lichidul amniotic, copilul pe care il porti devine familiar cu ceea ce mananci. De aceea, nici o schimbare brusca de dieta nu este recomandata in timpul sarcinii, pentru ca il poate deruta si poate face dificila ulterior alaptarea.
La inceputul vietii, simtul tactil este singura modalitate de a percepe ceea ce se afla inauntrul si in afara fiintei. Toate celelalte se dezvolta pornind de la pipait. si nu e vorba doar despre auz, vaz, gust sau miros, ci si despre lumea emotiilor. Atingerea, prima senzatie, este fundatia, baza experientei si comunicarii umane. Simtul tactil intra repede in functie, datorita contactului dintre peretii cavitatii intrauterine si corpul copilului.
Diferite experimente au aratat ca sensibilitatea tactila a embrionului se manifesta in zona genitala (10 saptamani), palme (11 saptamani) si varful piciorului (12 saptamani. Aceste suprafete ale primei senzitivitati sunt exact cele care vor avea cel mai mare numar si cea mai mare varietate de receptori sensibili la varsta adulta.
La 32 de saptamani, aproape fiecare particica a corpului fatului este sensibila. inainte de luna a-8-a, aceasta se manifesta printr-un set de miscari de protectie, atunci cand incearca sa evite un fir de par care il atinge pe obraz. Totodata, fatul isi pipaie diferitele parti ale corpului, peretii uterului, cordonul ombilical, descoperindu-se pe sine, odata cu lumea in care traieste.
Treaz sau adormit, puiul tau se misca de 50 de ori pe ora, flexandu-si si extinzandu-si corpul, miscandu-si capul, fata, membrele si explorand mediul intrauterin prin atingere. isi atinge fata cu mana, o mana de cealalta, isi freaca piciorusele, isi atinge un picior cu talpa altui picior, isi atinge cu mana cordonul ombilical. Toate aceste miscari apar cu mult inainte ca tu sa le poti simti.
La 10 saptamani, el isi duce mainile la cap, fata si gura; isi flexeaza si intinde mainile si picioarele; isi inchide si deschide gura; se roteste longitudinal. intre 10 si 12 saptamani, repertoriul limbajului trupului este complet, iar exercitii periodice alterneaza cu perioade de odihna. Aparatele cu ultrasunete au inregistrat chiar si erectii fetale mai devreme de 16 saptamani.
Cercetatorii mai noteaza si alte activitati, precum suptul peretilor uterini si mersul imprejurul uterului prin impingerea picioarelor. Ultrasunetele au aratat chiar gemeni care se lovesc, se joaca de-a „cucu-bau”, ba chiar se saruta. Primele jucarii sunt reprezentate tot de diferitele parti ale corpului sau si de cordonul ombilical.
Fetii reactioneaza puternic la actiunile mamei. De exemplu, atunci cand, in timpul unei ecografii, incepi sa razi, aparatul inregistreaza miscari ale fatului: acesta se lasa sa pluteasca in uter in sus si jos, ca intr-un fel de raspuns.
Urechiusele in alerta
Cu mult timp inainte ca ochii sa vada, inainte de a putea merge sau vorbi, putem auzi clipocitul vietii. Viitorul tau bebelus este invelit cu o adevarata "plapumioara" sonora ce cuprinde sunetele proprii corpului mamei: bataile ritmice ale inimii, curgerea sangelui prin vene, sunetele facute de stomac, murmurul pe care-l emit plamanii cand se umplu cu aer, iar peste toate se asterne distinct vocea ta.
Simtul auzului este poate cel mai dezvoltat simt inainte de nastere si nu intamplator unii autori sugereaza ca nevoia de a asculta valurile marii este o reminiscenta a mediului fluid in care ne-am dezvoltat. Zgomotele din mediul intrauterin ating 50-60 de decibeli, nivel auditiv ce poate fi comparat cu o conversatie normala.
La inceput, receptarea sunetelor incepe cu pielea si sistemul scheletic, deci copilasul asculta cu intreg corpul, fiind constient de vibratiile energetice ale muzicii inainte de formarea structurii complete a urechii. Urechea apare in a treia luna de graviditate, este functionala din saptamana a 16-a, iar la 24 de saptamani fatul aude "normal". Participarea la acest amfiteatru auditiv constituie poate una din cele mai importante lectii de viata.
Canta-i, vorbeste-i, tine legatura cu el pe calea sunetului. Inimioara lui bate mai incet ori de cate ori ii vorbesti pentru ca el iti recunoaste vocea si intreg corpul i se destinde, pentru ca e fericit. Sunetele, muzica si dezvoltarea umana sunt intretesute, sunetele prenatale formeaza o componenta importanta a dezvoltarii, un fel de "fundatie" pentru invatarea si comportamentul de mai tarziu.