Ne sună cunoscut acest diagnostic pe care îl tot auzim de la prietene sau cunoştinţe, dar nu ştim cu exactitate ce înseamnă. În orice caz, nicidecum nu trebuie neglijat!
Pentru mulţi anexita este o răceală puterică la ovare. Pentru alţii, echivalează cu o infecţie urinară mai serioasă. Nici unii, nici ceilalţi nu greşesc întru totul, dar nici n-au perfectă dreptate. Multe feluri de infecţii se fac vinovate de o anexită, cele mai multe din ele fiind transmise pe cale sexuală; aşadar, contrar convingerilor populare, nu e cauzată de frig, de purtatul hainelor subţiri sau scurte ori de şezutul pe rece.
O afecţiune cu multe feţe
Anexita este o boală inflamatorie pelvină pentru că vizează organele de reproducere feminine localizate în această parte a corpului, mai exact anexele uterului – trompele uterine sau ovarele. Apare de cele mai multe ori la femeile tinere, active sexual. Iar în funcţie de ce a declanşat-o şi de zona afectată, simptomele sunt mai mult sau mai puţin intense.
Eşti mai expusă dacă:
●ai mai mulţi parteneri sexuali sau un partener purtător al unei infecţii cu transmitere sexuală
●nu foloseşti prezervativ
●ai făcut chiuretaj sau ai avut un avort spontan
●foloseşti sterilet
●igiena zonei genitale este una precară sau, dimpotrivă, excesivă (spălături vaginale frecvente)
●ai avut în trecut anexită sau o boală cu transmitere sexuală.
Când să mergi la medic
Cel mai comun simptom este durerea în partea inferioară a abdomenului, în zona ovarelor. Dacă nu mergi la ginecolog, boala evoluează în tăcere şi pot să apară sângerări neregulate, dureri puternice, febră de 38-40 de grade, frisoane. De asemenea, orice secreţie vaginală anormală (abundentă, urât mirositoare) trebuie să te trimită la control, pentru că poate semnala o infecţie genitală, indiferent dacă evoluează ori nu spre anexită.
Peste 70% din cazurile de anexită apar la femei cu vârste sub 30 de ani.
Analize şi diagnostic
În funcţie de simptomele pe care le descrii, medicul poate recomanda următoarele investigaţii: ecografie transvaginală, sumar de urină, urocultură şi neapărat examen de secreţie vaginală, pentru că bacterii precum gonococul (cauza gonoreei) sau chlamydia (una din cele mai comune boli transmise prin sex) sunt cauzele principale ale anexitei. Rar se recomandă RMN, CT, laparoscopie.
Tratamentul, de urmat cu stricteţe
Abordarea terapeutică aleasă de medic depinde în primul rând de factorul care a declanşat boala. De obicei, este vorba despre o bacterie, prin urmare va trebui să iei antibiotice (pentru a ucide germenii), antiinflamatoare (care, după cum le spune numele, scad inflamaţia şi atenuează simptomele), uneori ovule (acţionează local, completând acţiunea tratamentelor pe cale orală) şi, eventual, antalgice (pastile împotriva durerii). Dacă simptomele revin sau nu trec în totalitate, cel mai probabil infecţia nu a fost vindecată complet, lucru pe care îl poţi depista doar prin repetarea analizelor după încheierea tratamentului. Nici durerea, nici inflamaţia nu trec de azi pe mâine, dar, după primele trei zile cu antibiotic, ar trebui ca starea ta să se amelioreze vizibil. Tratamentul este de durată şi nu trebuie întrerupt! Foarte important: când cauza este o boală cu transmitere sexuală, obligatoriu trebuie tratat şi partenerul; altfel, te reinfectezi, oricâte tratamente ai urma.
De ce revine
Multe paciente se plâng de faptul că durerile pe care le provoacă anexita nu cedează nici după câteva săptămâni sau luni de tratament. Alteori, nici nu scapă bine de un episod că apare altul, la câteva luni. Actele sexuale sunt iritante, apar usturimi la urinare şi tot felul de neplăceri. De ce se întâmplă asta, ne explică dr. Pascal Basile: „Anexita este diagnosticată de multe ori greşit, fiind confundată cu cistita ori alte afecţiuni inflamatorii ale zonei pelvine şi tratată ca atare. Dacă simptomele revin, se repetă analizele. Pe durata tratamentului, se recomandă repaus sexual. Dacă nu este vindecată, poate duce la infertilitate şi multe alte complicaţii“.
Pascal Basile, medic primar obstetrică-ginecologie, Centrul Medical Romar Polizu
Anexita este o inflamaţie tubară-ovariană cu incidenţă mult scăzută ca frecvenţă astăzi, comparativ deceniile trecute (anii ’80), de aceea trebuie mai întâi să avem siguranţa că este vorba într-adevăr de acest diagnostic. Pentru tratamentul corect sunt necesare culturi din col, pentru că infecţia e ascendentă, se extinde din aproape în aproape, deci poate evolua de la cervicită (inflamaţia colului) la endometrită (inflamaţia mucoasei uterine), parametrită (inflamaţia afectează şi ţesuturile din jurul uterului). O complicaţie majoră a anexitei este pelvioperitonita, ce pune viaţa în pericol, iar dacă apar chisturi cu puroi în zona ovarelor sau puroi în trompele uterine, vorbim de piosalpinx, ce poate cauza şi leziuni tubare, efectul acestora fiind sarcinile extrauterine ulterioare. Anexita se poate preveni prin controale medicale anuale, examen de secreţie vaginală, culturi de col, testarea partenerului pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală.
Soluţii de la natură
În completarea tratamentului medicamentos, câteva plante cu efect calmant şi antibiotic alină simptomele şi luptă cu microbii.
►Cimbrul, ienupărul, urzicile, pătrunjelul pot fi administrate intern sub formă de infuzie sau extern, pentru băi de şezut. La final, poţi adăuga câteva picături de ulei esenţial de cimbru sau ienupăr.
►Tinctura de merişor, coada-şoricelului, propolis luptă eficient cu infecţia dacă iei câte o linguriţă de trei ori pe zi.
►Spălăturile vaginale interne sunt de evitat, pentru a nu irita şi mai tare mucoasa vaginală. La recomandarea medicului, poţi folosi ovule pe bază de propolis, gălbenele, tătăneasă.
►Pentru dureri, aplică pe abdomen comprese calde cu infuzie de muşeţel, bitter suedez sau tărâţe încălzite la foc mic.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.7/19.02.2015
Autor: Andreea Cohuț
Sursa foto: pixabay.com