Ce sunt aceste capuse? Paraziti temporari cu rol important in transmiterea unor agenti bacterieni, virotici si parazitari.
Citeşte, mai jos, câteva dintre cele mai semnificative boli transmise de căpuşe – trecute în revistă şi explicate de Anca Ivan, medic veterinar, specialist Animax – şi de ce orice proprietar de animal de companie trebuie să prevină infestarea câinelui prin aplicarea substanţelor topice.
Citeşte şi: Cum previi infestarea catelului cu capuse
„În mare parte se constată un debut acut cu febra, alterarea stării generale, letargie, anorexie, afectarea organelor importante, ficat, rinichi, splină, sistem nervos”, explică Anca Ivan. După acest debut, ele au o evoluţie specifică.
Anaplasmoza
Este o rickettsioză transmisă prin intermediul căpuşelor. Această bacterie gram negativă se localizează la nivelul elementelor sanguine îndeosebi la nivelul neutrofilelor şi al trombocitelor. Anaplasmoza granulocitara – semnele clinice pe care le poţi constata şi tu nu sunt specifice: febră, tulburări digestive, refuzul hranei, vomă, diaree, tulburări osteoarticulare traduse prin artrite şi şchiopătură. La un examen complex, la specialist, se observă se poate constată splenomegalia (creşterea în dimensiuni a splinei), iar din punct de vedere hematologic, scăderea numărului trombocitelor.
Anaplasmoză trombocitară
Trombocitopenia infecţioasă a câinelui debutează la 1-3 săptămâni de la înţepătura capusii cu febră, înrăutăţirea stării generale, letargie, tulburări de echilibru, hiperkinezie. De asemenea este prezenţa şi reacţia limfonodala cu mărirea în volum a limfocentrilor. În faza subacută semnele clinice sunt şterse, se constată mărirea splinei iar examenul hematologic pune în evidenţă o scădere a numărului trombocitelor. În faza cronică datorită scăderii numărului trombocitelor apar sângerări anormale la nivelul diverselor organe şi ţesuturi.
Citeşte şi 7 lucruri pe care trebuie sa le stii despre capuse
Borelioza (boala Lyme)
Căpuşele infectate rămân purtătoare pentru tot restul vieţii. Această boală este semnalată la mai multe specii de mamifere, păsări şi reptile inclusiv la om.
La câine semnele clinice apar după o perioada de 2-5 luni din momentul inoculării agentului patogen. Apare febra peste 40 grade, stare generală proastă cu letargie şi anorexie.
Apar tulburări de mers manifestate prin şchiopătură care poate fi intermitentă sau alternanţa, poliartrite. În formele grave apar manifestările renale traduse prin uremie şi edeme periferice adesea în această faza prognosticul este grav. În formă nervoasă se constată paralizia facială, accese de furie şi agresivitate.
Babesioza
Contaminarea animalelor se realizează transcutanat, în timpul hrănirii căpuşelor infectate, care odată cu salivă inoculează elementele infestante. La nivelul eritrocitelor, babesiile se multiplică ducând în final la distrugerea hematiilor şi eliberarea în circulaţie a unor metaboliti toxici. Din cauza distrugerii unui număr foarte mare de hematii se constată anemia severă a organismului afectat. De cele mai multe ori boală evoluează acut cu febra, icter, anemie, tulburări respiratorii, renale cu glomerulonefrită, hemoglobinurie, hemoragii retiniene. Moartea survine în 5-10 zile de la îmbolnăvire. De cele mai multe ori prognosticul este grav.
Ehrlichioza (Rickettsioză canină)
Este o boală produsă de o bacterie care se localizează la nivelul globulelor albe sanguine, la nivelul leucocitelor. În faza acută care apare la câteva săptămânii de la muşcătura căpuşei semnele clinice sunt nespecifice; letargie, anorexie, pierdere în greutate. Faza subclinică poate dura luni sau chiar ani de zile, câinele nu prezintă semene clinice, singurele care pot alarmă proprietarul sunt analizele de sânge unde se constată o creşterea a globulinelor (anticorpilor) datorită stimulării îndelungate a sistemului imunitar. De regulă tot analizele de sânge scot în evidenţă şi un număr scăzut al trombocitelor. În faza cronică reapar semnele clinice, de foarte multe ori se observă apariţia hemoragiilor datorită scăderii numărului trombocitelor; hematurie, melenă, hemoragii oculare, afectarea renală cu apariţia glomerulonefritei, a semnelor neurologice: ataxie, parapareză, nistagmus.
Acestea sunt unele dintre cele mai semnificative boli transmise de căpuşe. În mare parte se constată un debut acut cu febra, alterarea stării generale, letargie, anorexie, afectarea organelor importante, ficat, rinichi, splină, sistem nervos. Atunci când se constată prezenţa acestor paraziţi pe pielea animalelor cel mai important lucru este anunţarea personalului medical veterinar şi ţinerea sub observaţie a acestor animale, îţi recomandă Anca Ivan.
Citeşte şi Ce animal de companie sa aleg?
Alte consecinţe ale muşcăturii de căpuşă
Specialistul Animax spune că nu în toate cazurile căpuşele sunt infectate cu aceşti patogeni, însă prezenţa lor poate determina şi apariţia unor acţiuni patogene directe asupra organismului gazdă, dintre acestea menţionând:
Acţiunea mecanică şi iritativă determinate de modul de fixare şi hrănire al căpuşelor. La locul fixării apare o reacţie locală superficială în cazul formelor imature (larve, nimfe) putând merge până la adevărate zone de necroză cu distructii locale importante în cazul căpuşelor adulte.
Anemia gravă în cazul parazitismului intens.
Acţiunea toxică determinată de substanţele prezente în salivă căpuşelor duce la hemoragii grave din cauza proprietăţilor anticoagulante şi vasodilatatoare ale salivei, însoţite de distrucţii celulare importante şi anemie severă
Acţiunea antigenică datorată antigenelor salivare determina reacţii de hipersensibilizare traduse prin edeme, prurit la nivel local.