Acum cativa ani l-am intalnit pentru prima oara pe Codrut – un maidanez frumos foc, nascut prin cartierele Craiovei, care la acea vreme devenise vedeta: era un caine salvator, participase la misiuni de salvare, avea rezultate foarte bune la concursurile canine, participa la un program desfasurat in scoli prin care copiii invatau si intelegeau comportamentul animalelor si, in plus, participase la sedinte de Terapie Asistata de Animale pentru copii, in cadrul proiectului Caini pentru oameni, derulat de Vier Pfoten In prezent, Codrut isi traieste o pensie tihnita. O pensie binemeritata, de altfel! Pentru a afla mai multe despre terapia asistata de animale, am vorbit cu Victor Chitic, psihoterapeut, Vier Pfoten.
Cum functioneaza terapia asistata de animale?
Terapia asistata de animale este o terapie complementara. Este o forma de terapie compozita sa zicem, care imprumuta principii si tehnici din mai multe discipline orientari si metode terapeutice: psihoterapie cognitiv-comportamentala, teoriile psihodinamice ale psihoterapiei, pshiopedagogie speciala, kineto-terapie, terapie prin joaca, etc. Animalul poate fi folosit in primul rand pentru a facilita relatia terapeutica in stadiile ei initiale. Foarte pe scurt, un copil care ia pentru prima oara contact cu un adult (un terapeut) va tinde sa acorde mai multa incredere adultului daca acesta e insotit de un animal pe care copilul il percepe ca fiind prietenos.
In al doilea rand animalul poate servi drept agent de motivatie. Copilul va fi mult mai motivat sa accepte participarea la un exercitiu altfel plictisitor sa zicem, daca acelasi exercitiu se desfasoara in prezenta sau cu participarea unui animal.
In al treilea rand animalul poate servi drept obiect de proiectie. Copilul poate proiecta multe lucruri pe care nu le poate exprima altfel, pe caine. Din acest punct de vedere cainele poate fi un instrument educational fantastic. Imi aduc aminte ca, la un moment dat, o colega de-a mea a fost pusa in situatia de a discuta despre sexualitate cu o fetita adolescenta cu care lucra. A putut sa explice multe din mecanismele biologice ale sexualitatii intr-un limbaj pe care fata sa-l inteleaga, facand referire si analogii la catelusa care ii era partenera. In acelasi context, animalul poate capata rolul de „prieten special”, un confident impartial in prezenta caruia copilul se poate simti in siguranta sa dezvaluie traume, tabuuri sau alte lucruri pe care nu le putea exprima in mod normal.
Beneficiile Terapiei Asistate de Animale
Beneficiile Terapiei Asistate de Animale (TAA) sunt clasificate in mod traditional ìn beneficii psihologice si fizice.
- In domeniul recuperarii sau ameliorarii unor probleme fizice caii si delfinii sunt adesea cele mai indicate animale si cu expertiza unui kinetoterapeut rezultatele sunt remarcabile.
- Cu cainii putem dezvolta jocuri sau activitati care sa stimuleze dezvoltarea motricitatii fine si grosiere.
Beneficiile psihologice depind foarte mult de caracteristicile beneficiarului si de obiectivele care sunt stabilite pentru acesta. De exemplu cand lucram cu varstnici obiectivele tin de activare comportamentala (prin interactiunea cu cainele), stimularea memoriei (prin evocari despre experientele lor cu animale) sau prevenirea depresiei (prin imbunatatirea tonusului emotional). La copii, unde avem de-a face cu un organism in dezvoltare ne axam mai multe pe dezvoltare, achizitionarea de cunostinte si abilitati. Printre cele mai citate beneficii in literatura de specialitate (fapt confirmat si de practica noastra) se numara imbunatatirea abilitatilor de socializare si comunicare.
De exemplu: pot sa initiez o activitate cu un copil in care legam o sfoara de zgarda cainelui. E un exercitiu simplu care nu necesita nimic din partea cainelui decat sa stea linistit si sa astepte, insa pentru mine ca terapeut e un exercitiu ce poate servi doua scopuri: 1. in plan fizic – imbunatatirea motricitatii fine si 2. in plan psihic (cognitiv) achizitionarea de cunostinte. A face un nod pentru lesa cainelui poate servi ulterior ca si abilitate de auto-ingrijire cand copilul va fi capabil sa-si lege singur sireturile.
In ce afectiuni este util acest tip de terapie
Numarul afectiunilor al caror tratament poate beneficia de TAA este foarte mare. Cred ca a face o inventariere ar fi si obositor si inutil. Fiind intr-o mare masura o forma de terapie care adreseaza simptomatologii specifice, e mai util sa ne uitam la acestea. Retardul mintal de exemplu poate fi intalnit in diverse afectiuni ce presupun o comorbiditate (afectiuni care sunt prezente simultan la aceeasi persoana.). De exemplu Sindromul Down (sau trisomia 21) este o afectiune genetica care presupune ca din cele 23 de perechi de cromozomi prezente in ADN-ul nostru (deci in fiecare celula a corpului nostru), perechea 21 prezinta 3 cromozomi in loc de 2. Atat. Pare o deviatie minuscula de la norma, dar nu este. Sindromul Down a capatat denumirea de „sindrom” exact din cauza existentei unei poli-patologii. Retardul psihic e combinat cu o fizionomie specifica, si complicatii uneori grave la nivelul inimii, plamanilor, si altor organe. Putem deci include toate afectiunile ce presupun intarziere in dezvoltare, fie ca ea se manifesta la nivelul cognitiei sau a abilitatilor de comunicare (cum este cazul tulburarilor din spectrul autist). Analog, putem include o pleiada de afectiuni fizice in care este afectata functionarea optima a muschilor, postura, echilibrul etc.
Cu cine lucrati in prezent?
In prezent colaboram cu doua institutii din sectorul 6, Centrul „Sf. Andrei” pentru copii cu dizabilitati si Centrul de servicii sociale „Floarea Rosie” pentru varstnici (dorim sa multumim pe aceatsa cale DGASPC).
Probleme etice in alegerea animalelor pentru TAA
In acest moment se pare ca incepe sa se coaguleze un consens la nivel mondial intre practicantii de TAA (Terapie Asistata de Animale) si AAA (Activitati Asistate de Animale) in privinta celor mai potrivite animale pentru aceste activitati. Exista mai multe criterii care au fost luate in considerare, unele de ordin foarte practic, altele de ordin financiar iar altele de ordin etic. Unele dintre cele mai utilizate animale sunt cainii, caii si delfinii. Pana nu demult erau folosite inclusiv animale ca : pisici, iepuri de casa, pasari de tot felul, iguane sau testoase, care reprezinta o categorie distincta dupa parerea mea. O discutie ampla a aparut la un moment dat cu privire in special la aceasta a doua categorie de animale. Era evident pentru toata lumea ca era foarte practic sa faci vizite cu o testoasa sau iepure sa zicem (usor de transportat, de manevrat etc). Nici din punct de vedere financiar nu era asa o problema (costurile de achizitie si intretinere ale acestor animale erau destul de rezonabile). Problema care a aparut insa a fost de ordin etic (Zamir, 2006). Animalele din aceasta a doua categorie nu detin arsenalul comportamental (sau noi abilitatile de a-l descifra) – complex pe care il are un caine sa zicem – pentru a-ti da indicii evidente asupra starii lui de bine. Cu alte cuvinte noi nu avem de unde sti daca o testoasa pasata din mana in mana de niste copii este incantata de treaba asta sau ingrozita. Concluzia a fost ca nu e etic sa ne asumam terorizarea animalului. Un al doilea argument era ca animalele despre care vorbim (spre deosebire de caini) nu isi pot transfera nevoile sociale catre om. Unele sunt animale solitare, altele nu pot functiona optim in afara grupului de conspecifici. Din aceasta cauza utilizarea acestor animale s-a redus foarte mult in ultimii ani.
Nota: Zamir, T. (2006). The Moral Basis of Animal-Assisted Therapy. Society & Animals (14:2).