Este adevarat ca e greu sa schimbi comportamentul unui copil de doi ani, dar este de doua ori mai dificil sa faci asta atunci cand are 7 ani si imposibil in cazul unui adolescent de 15 ani. Asadar, cu cat incepi mai devreme, cu atat mai bine. Si nu uita: inainte sa-l schimbi pe el, trebuie sa-ti modifici tu atitudinea!
Copilul timid
Sta lipit de tine de fiecare data cand apar necunoscuti in preajma si respinge orice incercare a acestora de a relationa cu el. Face o tragedie din faptul ca trebuie sa mearga la gradinita, plange usor cand este certat, se trezeste imediat daca simte ca ramane singur in camera si intra in panica daca lipsesti de acasa cateva ore. Cand merge in parc, nu se joaca cu alti copii, ci se multumeste sa-i priveasca de la distanta.
Cine este de vina?
Timiditatea poate fi mostenita genetic, insa mediul in care creste copilul poate accentua sau estompa aceasta predispozitie. Daca parintii sunt rezervati in relatiile cu cei din jur, copilul va urma, inconstient, modelul lor. De asemenea, lipsa de atentie si afectiune din partea parintilor, criticile si pedepsele repetate, certurile din familie, dar si faptul ca este protejat excesiv ii afecteaza micutului increderea in sine.
Cum il „vindeci“?
- invita acasa prieteni cu copii, pentru a-l ajuta sa socializeze, dar nu uita sa-l pui in tema cu ceea ce va urma (spune-i ca vor veni cativa copii in vizita, ca se va juca cu ei etc.);
- implica-l in jocuri care ii cresc increderea in sine (de exemplu, cele care ii permit sa experimenteze roluri la care el nu are acces: sa fie puternic, sa fie doctorul, sa fie educatoarea);
- atunci cand il intreaba cineva ceva, lasa-l sa faca fata singur provocarii. Nu vorbi in locul lui, dar incurajeaza-l sa se implice in discutie (fara a-l forta!);
- pastreaza o atmosfera calda si relaxata in casa, pentru a se simti protejat;
- raspunde-i cu rabdare si blandete la fiecare intrebare si lauda-l des.
Copilul rasfatat
Face tot timpul invers decat ii spui, devine irascibil daca ii refuzi vreo pofta, tine mortis sa fie in centrul atentiei, considera ca toata lumea trebuie sa-i stea la picioare si emite ordine la orice pas. Printre „simptome“ se mai numara faptul ca refuza sa se joace singur, devine agitat cand vorbesti la telefon si gaseste tot felul de motive (i se face foame, vrea la toaleta) sa te tina „in priza“ cand iti este lumea mai draga (de exemplu, cand ai musafiri).
Cine este de vina?
Singurii responsabili pentru un copil rasfatat sunt parintii, care ii fac toate poftele, sub pretext ca „a fost un copil mult-asteptat“, „eu am avut o copilarie plina de lipsuri si nu vreau ca el sa treaca prin acelasi lucru“, „nu petrec mult timp cu el, dar, cand suntem impreuna, vreau sa simta ca il iubesc“. Rasfatul mai poate fi rezultatul faptului ca parintii nu impun reguli in ce priveste actiunile micutului, nu il sanctioneaza cand face prostii si au pareri contradictorii in privinta educatiei lui (iar atunci cand doi se cearta, al treilea castiga).
Cum il „vindeci“?
Atunci cand nu ii poti oferi ce iti cere, explica-i cu rabdare motivul. Daca se infurie si scoate la bataie artileria grea (lacrimi, tipete, tavaleli), ramai calma si ferma pe pozitie. Este important sa te tii de cuvant. De asemenea, fii constanta in decizii, spune-i ce are voie sa faca si ce nu, iar daca incalca regulile, priveaza-l de un lucru care ii face placere (nu-i cumpara o jucarie sau nu-l scoate in parc). Atunci cand te asculta, nu ii oferi mereu recompense materiale, un simplu „sunt mandra de tine“ este suficient uneori.
Ce NU trebuie sa faci
Stim cu totii ca vorba dulce mult aduce, asa ca, indiferent daca ai de a face cu un copil timid sau rasfatat, nu il jigni, nu tipa la el si nu-i aplica pedepse corporale. Toate aceste lucruri nu vor face decat sa-l traumatizeze, nicidecum sa-l aduca la normalitate.