Dacă ne uităm la tabloul de ansamblu al generațiilor, se pot observa diferențe între educația dată de părinții noștri și cea oferită de părinții zilelor noastre.
Dacă limitele părinți-copii erau clare spre rigide, acum ele tind spre a fi relaxate, negociabile și ușor de schimbat. Capcana libertății de exprimare a copilului și dorinței de dezvoltare a potențialului maxim pentru copilul lor îi poate face pe părinți să renunțe ușor la reguli și limite în educație. De dragul copilului, poți uita că există cuvântul NU.
Pentru unii e simplu să creeze limite și structură, dar pentru alți părinți, mai permisivi ori care au avut un trecut încărcat de limitări rigide, poate fi complicat.
Tricia Ferrara, terapeut de familie, spune: „Ca părinți, vrem să creștem copii care să gândească: «Vreau mai mult», dar vrem să îi învățăm să obțină mai mult prin propriile eforturi, nu prin «a aștepta să li se ofere totul, fără limite, de către cei din jur».“
De ce sunt importante limitele?
Limitele sunt o modalitate de a deprinde autodisciplina
Când îi spui ,,închide televizorul și fă-ți tema“, îl înveți autodisciplina. Arătându-i copilului că viața înseamnă și muncă, nu doar relaxare îl face responsabil. Scopul este de a-l învăța să-și facă temele, de a-și duce la îndeplinire sarcinile și celelalte comportamente sănătoase, fără să fie nevoie să-i amintești mereu de asta.
Îi face să se simtă în siguranță
Limitele îi ajută pe copii să se simtă în siguranță din punct de vedere fizic și emoțional. Chiar dacă joaca afară este sigură, are nevoie de limite referitoare la ce este permis și ce nu în privința locului de joacă. La fel în ce privește internetul și alte activități pe care le face singur. Limitele se schimbă de-a lungul timpului, în funcție de nivelul de dezvoltare și înțelegere al copilului. Astfel, copilul devine din ce în ce mai responsabil.
Mențin copilul sănătos
Prin natura lor, copiii vor să obțină răsplăți imediate, acționând spontan, impulsiv. Dacă lași un copil de capul lui, ar vrea doar pizza, cartofi prăjiți și dulciuri, ar sta toată ziua la calculator/tabletă/telefon. A pune limite înseamnă să spui: „A treia prăjitură nu o mai mănânci, sunt suficiente două“; „acum trebuie să dormi“ etc. Limitarea timpului petrecut la calculator, niște reguli privind alimentația sănătoasă și un program de viață, cu ore de somn, cu program de mișcare indus de părinți, vor seta copiii pentru un mod de viață sănătos.
Îl ajută pe copil să facă față emoțiilor neplăcute
Uneori, părinții urăsc să pună limite din cauza suferinței sau revoltei copiilor. Din păcate, să treci prin diferite frustrări emoționale face parte din viață. Pe termen lung, protejarea copilului în așa fel încât să nu experimenteze emoții firești nu este benefică. Doar pentru că e trist că nu poate să se joace toată seara pe tabletă nu înseamnă că trebuie să cedezi. „Trăirile diverse creează un context favorabil pentru a ajuta copilul să învețe emoțiile și să le gestioneze într-un mod sănătos. Aceasta este o abilitate esențială pentru a deveni un adult responsabil“, spune Amy Morin, psihoterapeut.
Ajută la formarea stimei de sine și a abilităților sociale
Părinții își învață copiii regulile de politețe, să stea frumos la masa, să își aștepte rândul, să spună mulțumesc, le asigură premisele unor relații sociale sănătoase. Astfel, intervenția părinților spunând NU agresivității, repezelii, nerespectării regulilor de bună-cuviință este o treabă importantă.
Limitele îi ajută pe copii și la construirea stimei de sine: făcându-i capabili să estimeze și să anticipeze, se simt mai competenți. „Când copiii învață prin limite să își cunoască nevoile, să-și gestioneze emoțiile și să funcționeze adecvat în lume, ei devin mai încrezători în capacitățile lor de a gestiona situații de viață.“(Ruth Wyatt, psihoterapeut)
Le arată copiilor că îți pasă
Copiilor nu le plac regulile, în general. A le crea un program și a avea niște reguli arată că îți pasă de ei. Copilul care crește fără reguli prezintă un grad ridicat de anxietate, pentru că nu se simte în siguranță. Chiar dacă se poartă ca și cum ar vrea să fie „șefi“, copiii nu-și doresc să fie ei cei care hotărăsc. Vor ca părinții să aibă controlul situației și că sunt suficient de competenți pentru a menține controlul.
De multe ori, copiii testează limitele pentru a vedea cum reacționează părinții. Un copil poate că își lovește fratele doar pentru a fi sigur că părinții vor interveni să restabilească controlul. Faptul că un comportament are consecințe îi va da sentimentul de siguranță. Sau, când îi spui: „Îmi pasă de tine, de asta nu te las să mănânci seara și te trimit la culcare mai devreme, să fii mâine odihnit“, poate că îl va enerva pe moment. Dar, pe termen lung, va conștientiza că ai fost un părinte bun pentru el mereu.
Tu ce cale alegi: pe cea care e aparent ușoară, lăsându-l pe copil să facă ce vrea numai ca să nu-l înfrunți, sau pe cea mai grea, cu limite, cu program, cu discuții, poate chiar cu certuri, cu supărări, dar câștigătoare la final de drum? Punând limite copilului, nu-i știrbești personalitatea, ci îl ajuți.
Citește și:
- 4 lucruri pe care orice mămică trebuie să le știe înainte să îi cumpere copilului un telefon
- De ce fac copiii meditații?
- De ce m-ai pedepsit?
Articol preluat din ediția de iulie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Oana Pescaru
Foto: Guliver/Thinkstock