Când ai iepurași e bine să le asiguri o temperatură la care se simt bine – de peste 10 grade, dar nu mai mult de 27 grade (peste această valoare există riscul de a face comoţie cerebrală).
Blănița la iepurași
Toaletarea blănitei are o importantă deosebită mai ales pentru iepurași de casă. Vara, când temperaturile sunt foarte mari, iepurii tind să năpârlească mai des pentru a face faţă căldurii, în această perioada perierea trebuie făcută cu regularitate pentru a ajută iepurele să facă faţă temperaturilor ridicate. Pentru perierea corectă a blănii optaţi pentru o perie cu dinţii deşi. De obicei iepurii se toaletează singuri, atunci când nu se mai întâmplă acest lucru pot fi îmbăiaţi dar trebuie folosite produse speciale. „Iepurii sunt sensibili la o serie de substanţe pe care le conţin şampoanele destinate altor specii, motiv pentru care este bine să folosim produse de îngrijire speciale pentru iepuri”. mai spune medicul veterinar Anca Ivan, specialist Animax.
Cum se comportă?
La unele exemplare, atrage atenţia specialistul Animax, se pot constata probleme de comportament atunci când ating maturitatea sexuală, aceste probleme având deci o cauză hormonală.
Manipularea incorectă se poate solda adesea cu zgârieturi sau muşcături. Sprijină-l de sub lăbuţele din faţă iar cealaltă mâna va oferi o baza de sprijin pentru membrele posterioare. În caz contrar iepurele se va zbate, se va simţi în nesiguranţă şi va folosi orice mijloace are la dispoziţie că să evadeze.
De asemenea, nu deranja somnul la iepuraşi pentru ca devin neprietenoți; când faci curat în cuşcă, scoate-i de acolo pentru că nu apreciază gălăgia şi nici invadarea teritoriului, existând pericolul să devină agresivi; mişcările bruşte, încercările de a-i vâna îi fac suspicioși şi vor încerca să se apere devenind agresivi.
Citeşte şi Ce animal e potrivit pentru copilul tău
Vaccinarea la iepurași
Vaccinarea se practică, de regulă, în crescătorii. Principalele boli pentru care se vaccinează sunt Mixomatoza şi Boala hemoragică, ambele au contagiozitate ridicată, sunt letale şi nu există tratament specific.
Pentru exemplarele de casă vaccinarea nu este o necesitate întru- cât riscul de a contacta aceste boli este destul de mic.
Deparazitarea internă se face de două ori pe an. Se preferă că soluţiile antiparazitare să fie administrate în apă de băut timp de câteva zile.
Deparazitarea externă se face ori de câte ori este cazul. Antiparazitarele pentru câini şi pisici nu merg a fi folosite la iepuri. Există doar anumite preparate care pot fi aplicate şi iepurilor ţinându-se întotdeauna cont de greutatea acestora.
Aplicarea produselor de deparazitare internă/ externă trebuie făcută sub îndrumarea medicului veterinar existând pericolul unor intoxicaţii grave.
Citeşte şi Animale care pot provoca alergii
Bolile uzuale la iepuraşi
Problemele de dentiţie sunt foarte des întâlnite la iepuri. Acestea pot fi rezultatul tocirii necorespunzătoare a dinţilor sau a unei conformaţii defectuoase a maxilarelor ceea ce duce la tocire necorespunzătoare a dinţilor. Simptomatologia care alarmează de regulă propietarul este următoarea : salivare excesivă, refuzul hranei, scăparea alimentelor din gură, pierdere în greutate, preferinţă pentru alimente moi. Probleme de dentiţie se pot rezolva prin consumarea suplimentelor care ajută la tocirea dinţilor inclusiv a fanului sau prin ajustarea corectă a dinţilor de către medicul veterinar.
Hipertermia poate fi adesea fatală, de aceea trebuie să ferim iepurele de căldură excesivă şi să-i oferim posibilitatea să se adăpostească în zilele toride de vara.
Blocajul intestinal cauzat de păr. Acesta poate fi evitat dacă acordăm atenţia cuvenită toaletării blăniţei.
Pasteureloza este o afecţiune respiratorie care se manifestă clinic prin scurgeri nazale, oculare, dificultate în respiraţie. Instituirea unui tratament cu antibiotice este de regulă soluţia salvatoare în astfel de cazuri.
Pietrele la rinichi, ca urmare a unei alimentaţii necorespunzătoare, de multe ori proprietarul constată apariţia sângelui în urină, starea de letargie.
Afecţiunile cutanate cu diferite etiologii ( parazitară, micotică, bacteriană) sunt şi ele întâlnite la această specie. În unele cazuri propietarul remarcă doar scărpinatul excesiv, unii agenţi patogeni nefiind vizibili cu ochiul liber.
Medicul veterinar atenţionează
„Ori de câte ori constatăm că iepurele nu se simte bine sau are un comportament anormal trebuie să mergem de urgenţă cu el la medic să beneficieze de un consult de specialitate!”, te sfăruieşte Anca Ivan.
Desigur, la început o să-l mângâi, o să te minunezi de blăniţa lui pufoasă şi moale, o să-l ţii la piept, o să-l înveţi pe copilaşul tău să nu-l strângă prea tare, să nu se joace de-a avionul cu el, o sa-i pui un morcov lângă el. O să te miri de cât de mult poate să roadă la morcovul acela, apoi, după ce se acomodează şi se simte în siguranţă, o să-l vezi mergând/ sărind prin casă, curios nevoie mare. Un ghemotoc de blăniţă, cu boticul fremătând, cu urechile când pe spate, când în sus…
Dar, după ce trece entuziasmul primei întâlniri cu iepuraşul, trebuie să te gândeşti şi la aspecte practice: ce mânâncă, ce temperatură îi prieşte, ce boli poate avea etc. Iepurele este un animăluţ tare simpatic, dar trebuie să-i explici copilului tău cu toată seriozitatea că acesta poate să devină agresiv, că sunt lucruri pe care nu le agreează (precum agitaţia şi gălăgia, nu le place să fie transportaţi dintr-un loc în altul,că este un animal crespuscular – adică este mai activ dimineaţa devreme şi seara în amurg) şi, mai ales, că iepurele (ca şi câinele sau pisica) nu este o jucărie, ci o fiinţă care are nevoie de atenţie şi afecţiune.
Citeşte şi 9 reguli pentru traiul în comun
Dacă ţii cont de recomandările pe care ţi le face în continuare Anca Ivan, medic veterinar, specialist Animax, vei avea iepuraşi sănătoși, fericițo şi le vei înţelege mai bine comportamentul. În plus, este foarte important să-i vorbeşti copilul tău despre aceste lucruri şi să fii atentă la felul în care se interacţionează cu el. „Deşi prin drăgălăşenia lor par cadourile ideale pentru toţi copiii, nu sunt recomandaţi copiilor mici. Iepurii preferă să dorma ziua şi nu suportă gălăgia celor mici, în plus un iepure nu va aprecia niciodată să fie suspendat în aer sau să atârne din braţele neîncăpătoare ale copilului mic”, spune Anca Ivan.
Pentru că este un animal ierbivor, iepurele trebuie să aibă fân la discreţie.
Alimentaţia trebuie să ţină cont de etapa de viaţă a iepuraşului: 4-6 luni iepurii sunt în etapa junior; peste 6 luni până la 4 ani sunt adulţi; între 4-8 ani şi peste această vârstă sunt seniori.
În prima etapă de viaţă, hrana trebuie să aibă un conţinut ridicat în calciu şi în proteine pentru a asigura o creştere corespunzătoare. Un aliment bogat în calciu, recomandat în perioada de creştere, este fânul de lucernă. Totuşi, Anca Ivan atenţionează că acesta nu se recomandă iepurilor adulţi şi seniori deoarece conţinutul lui ridicat în calciu poate cauza apariţia pietrelor la rinichi.
Primul aliment introdus va fi fânul, iar granulele speciale, fructele şi legumele se introduc treptat.
Citeşte şi Animalele de casa previn alergiile copiilor
Fructele şi legumele se vor introduce treptat şi în cantităţi mici pentru a permite florei intestinale să se acomodeze. Se evita că aceste alimente să fie date în cantităţi mari pentru a nu induce fermentaţii digestive.
Dintre legumele permise o importantă nutriţională aparte o au: pătrunjelul, frunzele de morcovi, morcovii, frunze de păpădie, lăptucă, cereale încolţite, andive.
Fructe indicate: mere, pere, prune, coacăze, mure, pepene, în general se preferă fructele autohtone.
Se vor evita fructele cu conţinut mare în zahăr: bananele şi strugurii, dar şi pastele făinoase şi varza care trebuie dată în cantităţi mici din cauza fermentaţiilor pe care le produce.
Sunt interzise cu desăvârşire roşiile, cartoful crud, dulciurile, ceapă, prazul, conopidă, trifoiul roşu.