O invitație sosită în redacția Femeia., o vizită la studiourile Disney din Los Angeles, o documentare asupra modului în care se lucrează pentru un film de desene animate și mai cu seamă pentru un serial, cum este cazul „Elenei din Avalor”. În numărul de noiembrie al revistei Femeia. poți citi pe larg în ce constă munca echipei implicate în făurirea personajelor și a filmului în sine, în articolul „Tărâm de poveste”, și de ce această nouă prințesă, de origine latino, este un moment de răscruce în istoria desenelor animate.
În cele ce urmează, citește răspunsurile date de Silvia Cardenas Olivas, scenarista și persoana care a inspirat desenatorii în creionarea Elenei, și Craig Gerber, producătorul executiv al prințesei Disney Elena, la câteva întrebări în exclusivitate.
Creatorii prințesei Avalorului acceptă un joc – de altfel, la studiourile Disney, jocul și joaca sunt la ele acasă, fac parte din regulile de bază ale casei. Îmi făcusem socoteala din timp că am o șansă unică, de a lua interviu …unui personaj de desen animat, Elenei înseși, prin intermediul celor doi care au imaginat-o și i-au dat viață, Silvia și Craig. Așadar, i-am rugat să răspundă la întrebări întâi în numele Elenei, apoi, fiecare pentru sine. Am încercat astfel să aflu și unde au cei doi același punct de vedere în ceea ce o privește pe puștoaica desenată și unde nu.
Plec de la clasicul chestionar al lui Proust, iar Silvia găsește interesantă și prima întrebare, nu doar jocul. Care ar fi cele mai importante realizări ale Elenei? Silvia se transpune imediat și răspunde: „Să încerc să găsesc balanța între a fi o prințesă și a conduce un regat și, în același timp, să am familia cât mai aproape. Sunt o fată latino și familia este pe primul plan. Și poate fi foarte dificil uneori să împac această nevoie de bază, familia, cu necesitatea de a învăța cum se conduce un regat. Sunt așadar, în plin proces de învățare”. În ceea ce o privește pe ea, Silvia spune râzând că, de fapt, e același lucru și pentru ea, se împarte între responsabilități. E co-producător și scenarist pentru Elena și implicit e mult de muncă. Și încearcă să găsească, la rându-i, calea de mijloc între a fi și a rămâne un scriitor grozav și a se achita de toate responsabilitățile ei de mamă și soție. Este dificil, cel mai adesea, și recunoaște că uneori îi iese tot acest dans, dar alteori nu. Craig o creionează pe Elena precum Silvia, dar precizează că la acest moment al show-ului, cea mai grozavă realizare a prințesei este faptul că a reușit să o învingă pe vrăjitoarea care i-a ucis părinții și să salveze restul familiei. Pentru sine, important este că a reușit să aducă desenul la stadiul în care se difuzează și, adaugă cu umor, mai mult, contează că încă este căsătorit și-i are pe copii aproape.
Vreau să știu care este ideea Elenei despre fericirea perfectă. Silvia îmbracă rapid pielea Elenei, oftează, i se pare o întrebare grea, dar are răspunsul la îndemână: „Să fiu un adevărat model pentru sora mea mai mică, Isa, o nepoată grozavă pentru bunicii mei, Francisco și Luisa, și, totodată să devin un bun lider, rămânând și o prietenă adevărată. Reușind toate acestea, aș fi, fără îndoială, fericită”. Fără nicio surpriză, Silvia în propria piele constată cât de mult din sine a transferat personajului și declară că a pune tot ceea ce o reprezintă în balanță o face fericită. Când, după o zi de muncă, reușește să ajungă acasă și să își îmbrățișeze copilul și soțul, care o întreabă despre cum merge povestea Elenei, iar ea îi întreabă despre cum le-a mers lor, căci nu totul este în existența Silviei despre prințesa Avalorului, atunci când își vede copilul zâmbind, e fericită și împlinită.
Mereu ghiduș, Craig declară că e evident ce o face pe Elena fericită: să aibă Marele Consiliu la degetul mic, întodeauna de acord cu tot ce vrea ea! Fericirea lui perfectă ar fi asigurată de o simplă noapte întreagă de somn.
Mai multe despre creatorii filmului poți să citești în FEMEIA. ediția lunii noiembrie!
La ce se gândea Elena în momentul în care încercam să vorbesc cu ea? Silvia-Elena reacționează instantaneu: „Pot să fac asta! Știu că pot să fiu o prințesă pe cinste, va fi simplu pentru mine, am familia alături, Consiliul, nu că aș avea de-adevăratelea nevoie de el, aș putea să fiu chiar azi regină, dar fie, o să ascult de bunici, o să țin seama de dorința lor și am să devin regina pe care și-o doresc, chiar dacă va dura niște ani!” Silvia e mulțumită; după doi ani de muncă la Elena din Avalor își vede eforturile și munca răsplătite – serialul are succes. O caută oameni necunoscuți să o felicite, îi scriu mame pe mail că se uită cu fiicele lor la desen și le place această prințesă de tip nou și speră că nu va fi doar un spectacol de un sezon, ci va continua și asta îi dă aripi. Craig e de acord că pe Elena o caracterizează acțiunea și încrederea în sine, în orice moment, în timp ce el este exact la polul opus, nu știe dacă face ceea ce trebuie. Deși, dacă ia în calcul succesul serialului în State, dar și peste hotare, faptul că animația de televiziune este nu numai bine primită, ci așteptată, atunci poate spune că toată munca grea depusă de echipă a meritat și e foarte mândru, și e ușurat, și e epuizat. Apoi, Craig adaugă, precum Buddha: „Sunt treaz!”, fără îndoială considerând că toate cele i s-au clarificat, au devenit transparente.
Ocupația favorită a Elenei, din punctul de vedere al Silviei, este să îmbine responsabilitățile de prințesă cu nevoia de a avea familia aproape, iar scenaristei, evident, cel mai mult îi place să scrie, e o slujbă de vis. Craig e convins că de fapt Elena adoră să fie lider, să conducă; de aceea s-a născut, e menirea ei să stăpânească peste regat și supuși. Vă surprinde, oare, faptul că producătorul executiv, respectiv „regele” peste acest regat al desenului animat adoră să facă exact ceea ce face?
Cel mai de preț obiect pe care îl deține prințesa este „Colierul pe care-l am de la mama și tata și care are în interior o fotografie în care apărem toți trei. Îl țin aproape de inima mea și asta îi păstrează aproape de mine”. Aproape de inima Silviei și cea mai mare bogăție, ca în cazul oricărei mame, e propriul fiu, față de care se simte responsabilă să-l crească și să-l educe astfel încât să devină un adevărat bărbat latino. Scriitoarea întărește încă o dată atașamentul profund pe care-l are față de cultura din care provine. Craig, pe de altă parte, vede sceptrul Elenei ca fiind cel mai prețios obiect pe care îl deține aceasta – este însemnul regal și este purtător de magie, capabil să ajute la apărarea regatului și supușilor săi. Dar la capitolul propria posesie de preț, ca și colega sa, pune pe listă, fără ezitare, familia. Și se însuflețește într-un mod diferit față de până acum, pe măsură ce ne povestește cum merge acasă și copiii îl așteaptă și el se bucură. Silvia remarcă faptul că în sufletul său Craig este latino, iar acesta e de acord, cu toată seriozitatea.
Motto-ul Elenei este: „Vreau să acționez acum, mă voi gândi la consecințe mai târziu”. La fel a făcut și Silvia când a acceptat propunerea lui Craig de a lucra la prima ei serie animată, s-a aruncat cu capul înainte și a învățat din mers despre întregul proces și nu regretă nicio secundă opțiunea. Craig e de părere că motto-ul Elenei este de fapt doar: „Pot să rezolv asta!”, iar al său e pe măsura realizărilor sale profesionale și a spiritului jucăuș: „Și acum, ce urmează?”.
„…basmul e reflex de igienă sufletească.“
Dan Puric
Prin anii 80, mi-a căzut în mână cartea scrisă de ziarista Oriana Fallaci, „Dacă soarele moare”. Un roman-reportaj minunat, despre contactul europencei cu America, cu lumea ei îmbrăcată în plastic, dar care e totodată capabilă să ducă omul pe lună.
Felul în care am fost cucerită, pas cu pas, de pasiunea creatorilor de desen animat Disney mi-a adus aminte de experiența lui Fallaci. Nu vrei să devii fan, dar te trezești sedus. M-au convins implicarea și dăruirea lor. Vreau să cred că mai multe culturi, mituri și legende vor ajunge să inspire desenul animat Disney. Poate că trebuia ca acest pas să fie făcut mai devreme, poate că a venit, așa cum a precizat Di Ikemiyashiro, la momentul potrivit. Silvia Cardenas Olivas, fără urmă de îndoială, și-a pus sufletul pe masa. Craig Gerber, profesionist, dar și vizionar, a crezut în prințesa latino.
Nu v-ar plăcea ca la un moment dat o Ileană Cosânzeană să aibă un serial de calitate Disney, difuzat în lumea întreagă, iar copiii, români în primul rând, să fredoneze doine adaptate și să se lase purtați de imaginație călare pe Calul Năzdrăvan? De povești avem nevoie cu mic, cu mare, mereu. Fiecare dintre noi este suma unor povești. Spuse, văzute, trăite. Mici fiind, ne însușim noțiunile de bine și de rău prin asociere. Fără povești am fi mai săraci, mai triști, mai puțin umani.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus poveste-așa.
