ingașe, dar pline de aplomb, micuțe și cu parfum delicat, primele flori ale primăverii sunt pline de sănătate.
Cum altfel ar reuși să înfrunte frigul (încă) înțepător al nopților de martie și chiar zăpada? De cum le vezi prin oraș, în buchețele ținute de mâini aspre de țărănci sau mai delicate, de florărese, te bucuri că a mai venit o primăvară. Când le pui în văzcioare frumoase și delicate ca ele, amintește-ți că ghioceii, toporașii și chiar zambilele sunt plante medicinale. Un motiv în plus de bucurie.
Toporașii – antireumatici
Li se spune și viorele, sunt frumoși foc și conțin de la uleiuri volatile până la acid salicilic (aspirina cea pentru toate durerile), atât florile, cât și frunzele având efect antiinflamator, cicatrizant, diuretic şi antiseptic.
Infuzie: două linguri de plantă uscată și mărunțită la 300 ml de apă clocotită; se recomandă în cazul afecţiunilor respiratorii, calmează tusea persistentă şi favorizează expectoraţia. Infuzia de toporași este bună împotriva febrei, a durerilor reumatice, a infecțiilor digestive și urinare. Se bea câte 2-3 căni pe zi.
Comprese: se pun cu tinctură diluată în puțină apă pentru vindecarea eczemelor, rănilor sau crăpăturilor pielii, inclusiv a iritaţiilor mamelonului, în perioada alăptării.
Ghioceii, medici de familie
Cunoscut ca vindecător încă de pe vremea druizilor care l-ar fi descoperit cam pe unde este astăzi Elveția, ghiocelul este pe bună dreptate simbolul primăverii. Și cu adevărat cel mai plin de virtuți terapeutice dintre plantele primăverii. De la el se utilizează mai cu seamă florile şi frunzele.
Infuzie: o linguriță de plantă uscată și mărunțită la o cană cu apă clocotită; combate crampele musculare, atenuează durerile reumatice, este adjuvant în afecţiuni cardiace. Se beau 2-3 căni pe zi.
Comprese: cele cu infuzie reduc durerea cauzată de varice. Tot ele, aplicate în fiecare seară, câte 15-20 de minute, pe față și decolteu, previn apariţia petelor de îmbătrânire.
Suc: obţinut prin presarea ghioceilor, el se aplică cu ajutorul unei dischete demachiante pe față, ajutând la estomparea pistruilor.
Decoct: o linguriță de plantă uscată și mărunțită fiartă zece minute într-o cană de apă rece este un remediu excelent (sub formă de spălături locale) contra candidozei vaginale.
În 1951, a fost extrasă din ghiocel o substanţă numită galantamină, pe baza căreia a fost preparat un medicament eficient în anumite boli neuromusculare. De prin 2000, ghiocelul este specie ocrotită de lege în Uniunea Europeană.
Zambilele, calmante
Deși mirosul lor pătrunzător nu e suportat de toată lumea, zambilele au totuși efect calmant.
Ulei esențial: este folosit în aromaterapie pentru a intensifica activitatea emisferei drepte a creierului, care răspunde de creativitate, dar și de creșterea stimei de sine. Folosit la masaj, uleiul de zambile ajută la eliberarea tensiunii din muşchii faciali, ai gâtului şi umerilor.
Legenda ghiocelului
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, iarbă, buruieni şi flori, le-a împodobit în culori frumoase. Când a făcut zăpada, i-a zis:
– Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place. Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:
– Dă-mi şi mie din culoarea ta verde, atât de frumoasă!
Iarba a refuzat-o. A rugat atunci trandafirul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu ascultă rugămintea zăpezii.
Tristă şi amărâtă, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia îi spune necazul:
– Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!
Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:
– Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine.
Zăpada primi cu mulţumire darul ghiocelului. De atunci, ea poartă veşmântul alb, ca al ghiocelului. Drept recunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară de cum începe să se arate primăvara. (Ion Ghinoiu, Zile și mituri)
Citește și:
Valeriana, planta care aduce linistea si somnul
La ce este bun uleiul de rapita
Leacuri ciudate, dar de calitate
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.09/03.03.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com