În timpul unei contracţii, bebeluşul tău este contractat şi el în burtică, iar sursa lui de sânge provenită de la placentă este întreruptă. Majoritatea bebeluşilor se descurcă foarte bine în această situaţie, însă există şi bebeluşi care nu reuşesc, în special cei care nu s-au dezvoltat bine în perioada de sarcină.
Ce se urmăreşte prin monitorizare?
Monitorizarea fetală constă în urmărirea pulsului fătului, de obicei în timpul travaliului şi al naşterii, pentru a se stabili dacă ritmul inimii lui este normal sau dă semne de stres.
Câte tipuri de monitorizare există?
•Fetoscopul este un stetoscop special folosit pentru ascultarea inimii copilului.
Metoda este rapidă şi uşor de folosit.
•Ecograful Doppler este un tip de ecograf care redă bătăile inimii fătului sub formă de sunet. Este folosit doar pentru monitorizarea de rutină.
•Monitorul fetal electronic este un aparat complex, cu ultrasunete, folosit pe timpul travaliului. El înregistrează bătăile cordului fetal, dar şi contracţiile uterine ale mamei. Pentru că se poate folosi continuu, monitorul fetal reprezintă un mare ajutor în cazul sarcinilor cu risc.
•Monitorul fetal intern foloseşte un electrod care este prins de capul fătului pentru a monitoriza bătăile inimii sale şi un cateter care înregistrează contracţiile. Metoda se foloseşte pentru sarcinile cu risc crescut.
•Monitorul fetal telemetric funcţionează ca un monitor electronic obişnuit, doar că permite mamei să se mişte. Este un mic aparat prins de coapsa mamei care transmite date privind bătăile cordului fetal către staţia centrală din biroul asistentelor. Astfel, copilul este monitorizat permanent, iar mama are libertate de mişcare.
SFAT: Chiar dacă sarcina şi travaliul nu sunt în pericol, ai dreptul de a cere să fii monitorizată continuu, dacă acest lucru te face să te simţi mai în siguranţă.