O gură de fructe pasate, un pic de ceai din biberon… iată primii paşi pe care bebeluşul tău îi face spre independenţă. Este imposibil de definit perioada ideală pentru înţărcare. Pornim însă de la premiza că este ideal ca bebeluşul să sugă o perioadă, pentru că, mai ales la început, laptele matern este o sursă inegalabilă de anticorpi.
Unele mame ştiu cât timp vor alăpta încă de când sunt însărcinate, în funcţie de momentul reîntoarcerii la serviciu, de exemplu. Altele se opresc abia când copilul îşi pierde interesul pentru sân. Pentru ca decizia să fie cât mai uşor de luat, ia în calcul confortul tău şi pe cel al copilului.
Merită efortul?
Fără discuţie, şase luni de alăptat îi vor asigura bebeluşului un start ideal în viaţă, cu mai puţine alergii şi riscuri de îmbolnăvire. După şase luni însă, laptele nu mai acoperă necesarul de substanţe nutritive şi trebuie dublat de alimentele solide. După un an, oamenii de ştiinţă susţin că laptele de mamă începe să scadă în conţinutul de proteine şi alte elemente vitale, cum ar fi zincul sau potasiul. Aşa că a alăpta copilul mai mare de un an devine un ritual cu implicaţii mai degrabă emoţionale decât o necesitate fiziologică.
Tu cum simţi?
Încă mai simţi că alăptatul te bucură sau te-ai cam săturat să ai sânii pe post de făbricuţe de lapte, disponibile zi şi noapte? Ţi-e dor de un strop de independenţă şi de flexibilitate, practic, imposibile atât timp cât alăptezi? Dacă simţi că răbdarea ta a ajuns la limită, e momentul să înţarci copilul. Cei mici au un radar infailibil în a detecta stările mamei, însă este foarte uşor să perceapă saturaţia ta faţă de alăptat ca pe o respingere a lor înşişi. Nu te simţi vinovată, există multe alte căi de a crea o legătură emoţională solidă cu puiul tău.
El ce simte?
Mulţi bebeluşi se înţarcă, pur şi simplu. Prin sesiunile tot mai agitate şi mai scurte de supt îţi arată că sunt gata pentru pasul următor. Însă fii atentă să nu te grăbeşti cu concluziile!
La cinci luni, dezinteresul pentru supt poate fi doar consecinţa temporară a creşterii interesului faţă de universul înconjurător.
La şapte luni, poate arăta doar că micuţul nu mai are răbdare să stea cuminte, pentru că a descoperit fascinaţia mişcării.
La nouă luni, poate fi un semnal clar că puiul tău începe să devină independent. Însă la orice vârstă, refuzul sânului poate trage semnalul de alarmă asupra unei boli sau a creşterii dinţişorilor, deci programează, în primă fază, o vizită la pediatru. De regulă, copiii se plictisesc de sân undeva între 9 şi 12 luni. Dacă observi că bebeluşul tău nu are niciun gând să renunţe la sân nici pe la un an şi jumătate, probabil nu o va face niciodată de bunăvoie: află că, după vârsta de un an, copilul devine din ce în ce mai încăpăţânat şi mai voluntar.
Ai dreptul să hotărăşti
De multe ori, sub presiunile celor din jur, mămicile alăptează deşi şi-ar dori, mai degrabă, să renunţe pentru a putea să dedice timp carierei, sportului, relaţiei cu soţul sau oricărei alte activităţi, fie ea de strictă necesitate sau de plăcere. În acest caz, alăptatul devine mai degrabă o problemă decât o plăcere şi un fel de obligaţie faţă de gura lumii. Reţine că nimeni nu are dreptul să te chestioneze pe această temă, să-ţi facă reproşuri sau să decidă pentru tine. Dacă soacra ta a alăptat până când copiii erau de trei ani, foarte bine!
Tu vei alăpta exact atât timp cât îţi doreşti şi poţi aminti lumii atotştiutoare că alăptatul este o chestiune extrem de intimă, care vă priveşte doar pe tine şi pe copilul tău. În acelaşi timp, dacă urmează ca în viaţa voastră să intervină schimbări majore, amână înţărcarea până când lucrurile reintră în normal. O vacanţă, o casă nouă, o altă bonă, întoarcerea ta la muncă îl derutează pe copil şi nu este cazul să-i impui şi înţărcarea înainte ca lucrurile să se liniştească.
Cum e copilul?
Dacă cel mic nu ia în greutate cum ar trebui, pare letargic şi plângăcios, este foarte posibil ca laptele tău să nu-i fie suficient. Înainte de a te autoblama, încearcă să suplimentezi cu formulă sau, dacă are peste cinci-şase luni, cu hrană solidă. De multe ori, după înţărcare, copiii devin brusc interesaţi de diversificare şi acceptă să guste din alimente pe care înainte nici nu vroiau să le vadă.
Pas cu pas
Înţărcarea bruscă este o soluţie numai în cazuri extreme. Dacă poţi, pregăteşte-te din timp şi ia-o pas cu pas. În primul rând, obişnuieşte copilul cu biberonul şi încearcă mai multe tetine pentru a o descoperi pe aceea pe care o acceptă. Roagă-l pe tătic să-l hrănească cu biberonul, pentru că are mai multe şanse de reuşită. Încearcă apoi să înlocuieşti masa la care suge cel mai puţin cu o masă cu biberonul, fie că îi dai lapte muls sau formulă. Lasă suptul de seară ultimul pentru excludere, deoarece este un moment important pentru cel mic. Înţărcatul treptat este mai blând şi cu sânii tăi. De asemenea, dacă iei lucrurile treptat, impactul asupra psihicului tău va fi mai mic.