În medicina populară, culesul plantelor de leac are tipicul lui, cu momente clare ale zilei, cu poziții specifice și, absolut indispensabil, cu obligativitatea curățeniei.
Ritual cu care babele satului încercau să impresioneze „clientela“, vei zice, pentru ce alt lucru s-ar impune culesul leușteanului ori al sânzienelor dimineața, înainte să cadă roua, în timp ce alte plante se culeg sub clar de lună sau către amurg. Nu, nu despre aceste lucruri e vorba, ci despre un fapt obiectiv care în fitoterapie se traduce prin momentul când principiile active ale plantei sunt la apogeu.
Pe rouă sau sub clar de lună
Plantele care se recoltează în zori, înainte să cadă roua, sunt cele cu fructe mici, care trebuie să rămână proaspete. Altele, precum degețelul-roșu, se culeg spre prânz, după ce dispare roua, fiindcă între orele 11 și 14 au cel mai mare conținut de principii active. Anumite plante, în funcție de ce anume folosești de la ele, se strâng pe înserat sau chiar la lumina lunii. Mai precis:
# Frunzele, părţile aeriene şi florile se recoltează pe vreme stabilă, cu soare, fără umiditate, după ce se duce roua, în perioada de înflorire;
# Dacă ai nevoie de seminţe sau fructe, strânge-le pe timp răcoros, dimineaţa sau seara.
# Rădăcinile, tuberculii, rizomii se culeg toamna târziu sau primăvara devreme, după căderea frunzelor sau înainte de formarea mugurilor;
# În general, plantele medicinale se recoletează pe timp uscat, dar, dacă ai nevoie de ele pentru uleiurile lor volatile, trebuie adunate pe timp noros.
Apă neîncepută și femeie primenită
Pentru a obține efectul maxim al substanțelor care se găsesc în plantele medicinale, se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazează pe extracția principiului/ grupului de principii active prin folosirea unor dizolvanți ca apa, vinul, alcoolul, oțetul sau uleiul. Împreună cu principiul activ al plantei se extrag și unele substanțe secundare, care au proprietatea de a mări efectul terapeutic al plantelor.
Pe vremuri, prepararea se făcea de doftoroaia satului, care trebuia să fie o femeie curată. Curățenia ei (primenită, în cămașă curată, cu părul spălat) era necesară pentru a nu altera proprietățile plantelor. Dizolvanții pe bază de alcool erau siguri, dar apa trebuia să fie neîncepută, adică apă curată, fără impurități. Pentru că, altfel, din nou eficiența plantelor ar fi avut de suferit.
Când fitoterapia (tratament cu ajutorul plantelor) a început a fi studiată științific, s-a constatat că proprietățile farmacodinamice ale plantelor sunt aproape întocmai cum susține medicina populară (peste 80%).
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.23/11.06.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com