Iti iei concediu? Cum te vei descurca cu banii? El te va ajuta?
Da, spre incantarea celor din jur, ai „lasat” copilul! Peste putin timp, apare pe lume. Este momentul sa luati in serios schimbarile din viata voastra. De fapt, este un lucru pe care il stiti amandoi, dar preferati sa il pastrati inca, fiecare pentru sine.
Micutul, care pana acum era doar o idee abstracta, rastoarna toate regulile cu care v-ati obisnuit, toate tabieturile la care tineti. Incep sa se impuna noi prioritati si adaptari psihologice, se contureaza alta atmosfera chiar in ceea ce parea de neschimbat, cuplul vostru.
Pe cel ce ti-a stat alaturi pana acum, „si la bine si la greu”, il privesti dintr-o data altfel. Ceea ce pana mai ieri era stabil si clar ca lumina zilei, devine din ce in ce mai incert si nesigur. Ai vrea sa te ajute mai mult, sa faca eforturi, sa fie mai… prezent.
Treptat, totul pare sa alunece catre o criza veritabila. Cu atat mai mult cu cat, iata, refuzati sa comunicati. Si nu uita, intrebarilor tale nerostite, care te sacaie si nu le gasesti raspuns, li se pot alatura intrebarile lui, tot nerostite.
Daca ar fi sa apelati la un psiholog, acesta v-ar sfatui fara indoiala sa vorbiti cat mai mult unul cu celalalt, chiar daca nu intotdeauna veti putea gasi rapid o solutie multumitoare. Lipsa de comunicare adanceste criza si ridica intre voi incet, incet, zidul neincrederii, primul pas catre „singuratatea in doi”.
Viata in… trei
Vorbim atat de mult despre legatura inseparabila mama-copil, incat uitam ca implicarea tatalui face din aceasta unitate, aparent duala, un triunghi relational de o importanta vitala pentru echilibrul intregii familii. In primul rand, fiindca de existenta tatalui depinde mentinerea sentimentului de siguranta, iar apoi pentru ca, paradoxal, un individ se defineste tocmai prin relationare.
Altfel spus, copilul are nevoie de modelul ambilor parinti pentru a se cunoaste pe sine, pentru a se dezvolta armonios. In acelasi timp, parintii au nevoie de aceasta preocupare vitala comuna pentru a-si testa capacitatea de a fi un cuplu unit. Viata in trei nu inseamna sa uiti de tine, dar nici sa-ti ignori partenerul!
Cand devenim parinti, invatam sa ne vedem mai clar limitele. Conditia de parinte ne pune mereu la incercare maturitatea, puterea de a fi responsabili, inclusiv pentru soarta celor de langa noi. Esti parinte 24 de ore din 24 si exista multe momente de nesiguranta, in fata carora este important sa poti rezista tentatiei de a fugi.
Cum? Simplu. Impartasindu-i aceste temeri omului de langa tine. E adevarat ca nu toate discutiile sfarsesc prin a aduce pe loc si raspunsul asteptat, dar… unde-s doi puterea creste. Tot asa cum creste si increderea si afectiunea dintre voi. Nu toate lucrurile isi pot gasi solutia la care visezi, acum si aici! Cu rabdare insa, discutand deschis problema in cauza, veti gasi solutia potrivita sa va ajute pe amandoi sa faceti fata noilor incercari.
Daca viitorul tata va simti din primele saptamani de sarcina ca are noi indatoriri, acomodarea cu viata in trei se va face mult mai rapid. El trebuie implicat in vizitele la medic, in bucuria primelor ecografii, in tot ce il poate face sa-si descopere copilul chiar inainte de a-l tine in brate.
Iar daca parcurge acest drum al carui final fericit este momentul nasterii, la care se simte parte, vei avea alaturi si mereu, un tata iubitor pentru copilul tau. Sfatul psihologului nu poate fi decat unul singur: Nu trai singura saptamanile de sarcina!
Nu te bucura in secret de relatia unica ce se stabileste intre tine si copil, lasandu-ti partenerul in afara ei, caci asa va ramane: un tata neimplicat, care nu-si va gasi usor rostul intre tine si copil. Nu-l tine departe de copil pe cel care trebuie sa-i fie sprijin si model pentru totdeauna!