În Evul Mediu, la mare modă în medicina vremii era „lăsatul de sânge“. Cădeai la pat sau doar aveai nişte manifestări ciudate, medicul curant îţi recomanda o mică hemoragie provocată. Și funcţiona, dar foarte rar.
Erau însă şi alte remedii, unele foarte vechi, la fel de ciudate, care însă şi-au dovedit eficacitatea. Ba, câteva dintre ele sunt folosite şi astăzi, fiind deja demonstrat ştiinţific de ce sunt bune, de ce funcţionează. Uneori, chiar mai bine decât metodele deja clasice.
Terapia cu venin de albină
Este ştiut că mai tot ce ţine de stup şi producţia harnicelor insecte este minunat pentru om. Surprinzător este efectul extraordinar al armei de apărare a albinelor, veninul, de fel toxic, după cum îi sune numele. Acesta, în cantităţi bine dozate, are efect analgezic, facilitează circulaţia sângelui şi intensifică activitatea cerebrală.
Când se foloseşte: în tratarea reumatismului şi osteoporozei, acţionând împotriva durerii şi a inflamaţiilor. De asemenea, scleroza multiplă răspunde în câteva săptămâni la tratamentul cu venin. Cum se procedează: se poate face în mai multe moduri. Prin înţepături directe de albină (este puţin înspăimântător, dar, după ce depăşeşti momentul, e o binefacere), injecţii intradermice cu venin anterior purificat, administrarea de apitoxină, administrarea pe calea ionoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine în organism cu ajutorul curentului electric continuu.
De reţinut. Tratamentul cu venin se face doar sub stricta supraveghere a specialistului şi numai după ce pacientul a fost testat alergic la venin.
Terapia cu lipitori
Aminteam despre „lăsatul de sânge“. Ei bine, totul a pornit de la un tratament foarte la modă în Antichitate, cel cu… lipitori. Se numeşte hirudoterapie şi este atestat documentar din vremea faraonilor. S-a folosit intens şi în Evul Mediu, chiar şi în țările române, unde vindeca boli şi îmbujora obrajii domniţelor. Ca să fie mai atrăgătoare, principesele române îşi puneau lipitori pe ceafă.
Când se foloseşte: în trecut, vracii foloseau lipitorile pentru normalizarea presiunii sângelui, în comoţii cerebrale, traume, dar şi pentru alungarea deochiului, a blestemelor, pentru calmarea acceselor de isterie. Astăzi, este dovedit că hirudinul, o substanţă aflată în saliva lipitorilor, are certe efecte terapeutice. Mai ales că în lor se găsesc încă 30 de substanţe active care nu pot fi sintetizate sau create pe cale artificială, combinaţia acţionând practic instantaneu: încetează spasmele vasculare, se îmbunătăţesc irigarea ţesuturilor şi metabolismul, durerile se calmează. În mai multe spitale din SUA, se foloseşte hirudoterapia în caz de coagularea sângelui, pentru reducerea umflăturilor, pentru a stimula circulaţia sângelui şi pentru a trata diferite cazuri de osteoartrită.
Cum se procedează: lipitorile folosite în hirudoterapie trebuie să fie crescute în laborator – ele se aplică în zonele inflamate, direct pe piele.
Terapia cu ventuze
Ventuzele, acele borcănele care se aplică într-un anume fel pe spate, erau foarte populare în Egiptul antic, la fel în Grecia antică. Primele ventuze au fost din corn de animal, apoi s-au folosit, pe rând, cele din tulpină de bambus, ceramică, alamă. În satele româneşti au fost şi au rămas populare, dar de o bună bucată de vreme sunt recomandate şi de medicina clasică.
Când se folosesc: pentru întărirea sistemelor nervos şi imunitar, pentru îmbunătăţirea circulaţiei, pentru scăderea tensiunii acumulate în muşchi, în gripe şi răceli, în durerile provoate de lumbago. Medicina tradiţională chineză foloseşte și ea ventuzele, dar la rece (din cauciuc), pe care le aplică în punctele de presopunctură, în astm, hipertensiune, problemele stomacale, impotență, boli de prostată, hemoroizi, reumatism şi contra durerilor musculare.
Cum se procedează: este vorba despre ventuzele la cald, folosite în Europa şi pe la noi. Se ţine o sursă de căldură în dreptul gurii ventuzei (un borcănel din sticlă, îl poţi găsi în farmacii), flacăra va consuma oxigenul, iar prin aplicarea ventuzei pe spate se va crea un vid care rupe capilarele, făcând să se producă un aflux al sângelui în zonele bolnave. În acest fel, se grăbeşte resorbţia toxinelor şi, implicit, vindecarea. Ventuzele nu se aplică niciodată în dreptul inimii sau al stomacului.
Citește și:
Cum depasesti depresia de toamna
Cele mai bune ceaiuri pentru rinichi
Remediile bunicii pentru răceală și gripă
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.43/29.10.2015
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com