Nici măcar un părinte fumător înrăit nu-și dorește ca printre asemenea vicioşi să se afle propriul copil. Cum nu puţini sunt adolescenţii (chiar și copiii mai mici) care cochetează cu acest viciu, multe familii se confruntă cu o asemenea neplăcere, încercând, desigur, să-l combată. Ce sorți de izbândă au şi ce e de făcut?
Cum previi înrădăcinarea unei asemenea „îndeletniciri“ în cazul copilului tău? Sau, dacă ai aflat că fumează ori l-ai surprins fumând, cum procedezi? În primul rând, ţine seama de părerea psihologilor: s-a constatat că nici ameninţările părinţilor, nici pedepsele la care au recurs aceştia nu i-au determinat pe adolescenţi să se lase de fumat. Ba, dimpotrivă, în mod frecvent, efectul a fost contrar celui aşteptat.
S-ar părea că dorinţa de a încălca interdicţiile creşte pe măsură ce ele sunt tot mai numeroase ori sunt impuse cu vehemenţă. Apoi, susţin specialiștii, e de reținut că, dacă pentru copilul tău ţigările constituie o tentaţie, e foarte posibil ca, mai devreme sau mai târziu, să nu-i reziste. O va face, fireşte, pe furiş, având mare grijă să nu fie prins asupra faptului.
Lupta cu tentaţia
Dorind să-ţi protejezi copilul de acest viciu, e bine să-l sprijini în a-și forma o atitudine negativă faţă de fumat înainte ca anturajul adolescent să-l ademenească spre teribilism.
1 Fii un bun exemplu! Pentru a-ţi convinge copilul că fumatul este nociv, nu fuma nici tu – abandonează acest viciu, dacă îl ai –, servindu-i astfel drept exemplu – dacă nu, vei anula orice argument teoretic! După cum s-a constatat, mare parte din adolescenţii fumători sunt din familii unde cel puţin unul din părinţi fumează.
2 Discuţie de la egal la egal. E foarte important felul cum abordezi subiectul fumatului. spune-i părerea ta despre fumat pe un ton liniştit, într-o atmosferă cordială, în niciun caz nu ridica tonul şi nici nu încerca să-l sperii, să-l ameninţi sau să-l şantajezi. Asta n-ar duce la nimic bun. S-a constatat că nu puţini sunt copiii, în mod special la vârsta adolescenţei, rebeli de felul lor, care s-au apucat de fumat tocmai din dorinţa de a le face în ciudă părinţilor. Aşadar, prezintă-i efectele negative ale fumatului prin exemple care să-ţi susţină argumentele.
3 Amintiri din propriul trecut. Povestește-i copilului întâmplări din propria ta adolescenţă legate de ţigări, spune-i că şi foştii tăi colegi de şcoală au fost tentaţi dintr-un motiv sau altul să se apuce de fumat, dar nu au făcut-o ori că, deși au încercat, fumatul nu a devenit pentru ei un obicei.
Lupta cu viciul
Copilul tău se află deja printre fumători. După ce ai aflat că fumează sau l-ai surprins fumând, înainte de a lua atitudine, indicat ar fi să înţelegi motivul pentru care s-a apucat. De obicei, la vârsta adolescenţei copiii se apucă de fumat din curiozitate ori imitându-i pe adulţi sau fiindcă fumatul li se pare un obicei grozav, având impresia că fumătorii sunt „cool“, ori fiindcă speră că fumatul îi ajută să se integreze în colectivitate – altfel spus, fiindcă nu vor să fie altfel decât ceilalţi tineri de vârsta lor. Înţelegând de ce fumează, vei şti cum să abordezi subiectul şi, mai ales, cum să-l convingi să renunţe la o asemenea îndeletnicire.
1 Acces limitat la ţigări. Nu ţine ţigări în casă ori prin buzunare, dacă eşti fumător, pentru a nu-i facilita accesul la ele.
2 Fără justificări. Dacă fumezi, nu trebuie să te justifici în faţa copilului susţinând că fumatul este un obicei al adulţilor. Oricum, pentru un adolescent, imaginea adultului este foarte atrăgătoare. Dacă asociază ţigara cu imaginea adultului, un ideal pentru el, va face tot ce-i stă în putinţă să se apropie tot mai mult şi mai repede de ea, să fie „la fel precum cei mari“.
3 Fără predici. Când vorbeşti cu copilul despre fumat, trebuie să ai un ton liniştit, nu te enerva, nu te răsti la el şi nu-i ţine predici. E foarte important să analizaţi împreună neplăcerile fumatului, dar şi „avantajele“, chiar dacă pe acestea le susține doar el, pe care va trebui să le înţelegi tocmai pentru a le combate.
4 Caută modele. Explică-i copilului că, în ultimă instanță, şi o persoană care nu fumează poate fi „cea mai tare“ într-o colectivitate sau alta. Dacă e posibil, fă-i cunoştinţă cu persoane care au succes într-un domeniu de activitate sau altul fără a fi fumătoare, care i-ar putea deveni modele de urmat.
Indicii care îl trădează
Observă-l cu atenţie, neînsemnate gesturi, pe care e absolut convins că nu le sesizezi, l-ar putea da de gol:
# Imediat ce intră în casă, se duce direct la baie pentru a se spăla pe dinţi, a-şi împrospăta respiraţia, utilizând în acest scop şi vreo soluţie mentolată, şi a se spăla pe mâini, deși nu cu mult timp în urmă nu făcea așa ceva;
# Se fereşte să-ţi vorbească de aproape, ba chiar şi să te privească în ochi, deoarece ştie că face un lucru pe care nu l-ai încuviința;
# Hainele au început să-i miroasă a fum;
# A început să tuşească, iar vocea e uşor răguşită.
Dacă fiul sau fiica ta fumează, nu te aştepta să renunţe s-o mai facă doar pentru că i-o ceri tu. Numai încercând să înţelegi motivul pentru care s-a apucat de acest viciu şi anihilându-i importanţa, îl vei putea ajuta în acest sens.
Citește și:
Copilul tău te aude. Dar te ascultă?
Cum cultivăm stima de sine a copiilor?
Mama spune da, tata ba. El ce să înțeleagă?
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.05/04.02.2016
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: 123rf.com