Probabil ca te simti pregatita pentru aceasta noua misiune, de mamica. Sau poate ca nu… Indiferent in care dintre cele doua situatii te afli, nu strica sa ai deja pregatite raspunsuri la cele mai frecvente zece intrebari pe care majoritatea mamicilor le pun.
10 intrebari la iesirea din maternitate
1. Care sunt cele mai grave simptome ce pot aparea dupa externarea din maternitate?
Ia imediat legatura cu medicul tau ginecolog daca apar: febra, frisoane, dureri abdominale. El va gasit solutia potrivita.
2. Ce este mastita?
Mastita este o infectie a tesutului mamar, care se manifesta prin durerea, umflarea si inrosirea sanului. Afectiunea apare de cele mai multe ori la femeile care alapteaza, desi, foarte rar, survine si in afara lactatiei, si se instaleaza de obicei in primele sase saptamani dupa nastere. Daca incepi sa te simti obosita, epuizata fizic, ai febra si o stare generala de rau, este posibil sa fi facut mastita. Pentru a nu mai avea niciun dubiu, cerceteaza-ti sanii: vei observa ca s-au umflat si te dor.
3. Am nascut prin cezariana si as vrea sa stiu ce tratament exista pentru durerile postoperatorii?
In primul rand, trebuie cautate posibile infectii urogenitale. Se fac analizele uzuale: sumar de urina, urocultura, probe hematologice, examen si cultura de secretie vaginala si col, ecografie. Durerea ce are cauze infectioase se trateaza. Sindroamele dureroase care au cauze aderentiale si patologia de perete abdominal se pot vindeca balneo-fizio si kinetoterapeutic.
4. Vreau sa stiu mai multe despre o metoda contraceptiva in care se foloseste legarea trompelor. Care sunt avantajele si dezavantajele?
Legarea trompelor uterine este o metoda de sterilizare chirurgicala care se face la cerere. Se poate realiza si in timpul interventiei cezariene. De fapt, la a doua cezariana se propune pacientei sa beneficieze de legarea trompelor, pentru ca nu se mai recomanda o alta sarcina. In afara sarcinii, legarea trompelor uterine se poate face „clasic” sau laparoscopic, metoda foarte raspandita si de preferat. Este cea mai sigura alegere „anticonceptionala”. Nu modifica in nici un fel ciclul menstrual ori statusul hormonal, singurul „dezavantaj” fiind, pana nu demult, ireversibilitatea. Insa mai nou au aparut in Occident – si, probabil, vor fi introduse si la noi – dispozitive care permit „pensarea” trompelor, acestea putand fi totusi detasate, prin interventie laparoscopica, atunci cand femeia doreste sa ramana insarcinata.
5. Ce ar trebui sa fac daca am RH negativ?
Este necesara dozarea de anticorpi in timpul sarcinii si dupa nastere: imunoglobuline anti factor D. Anticorpii anti–RH pot afecta negativ evolutia sarcinii, iar copilul poate dezvolta complicatii cum ar fi: icter grav, anemie, insuficienta cardiaca a fatului, moartea in utero.
6. Cum ii fac baita inainte de caderea buricului?
Scoate scutecul copilasului. Spala-l pe micut la fund cu apa calduta si sapun (te poti ajuta de un prosop moale), evitand sa uzi zona buricului. Sterge-l apoi cu un prosopel si intinde-l pe patut. Nu te rezuma sa-l cureti doar cu un servetel umed. Aceasta este o metoda buna cand esti in „deplasare”, dar acasa trebuie spalat cu apa si sapun. Pune alcool medicinal pe o compresa sterila si igienizeaza la baza bontului ombilical, de jur imprejurul lui, prin miscari circulare. Nu trebuie sa omiti nici o zona. Buricul trebuie sa fie la baza foarte curat. Prima data ti se va parea mai complicat, dar vei invata deosebit de repede. Pudreaza buricul cu Baneocin ca si cum ai pune zahar pudra pe o prajitura. Pudra favorizeaza uscarea bontului ombilical, iar antibioticul pe care il contine impiedica dezvoltarea bacteriilor. Pune scutecul bebelusului, oprindu-te cu marginea lui sub buric. Pentru asta este necesar sa-i cumperi scutece potrivite varstei. Apoi imbraca-l obisnuit.
7. Trebuie sa-i fac bebelusului un program de mese ori ii dau sa suga la cerere?
Desi alaptatul este prin definitie natural si ar trebui sa fie simplu ca respiratul, este firesc sa apara la inceput probleme. Alaptarea „la cerere” este cea mai buna varianta pentru bebelusul tau, asa ca nu incerca sa-i faci un program de masa. Orarul suptului se va regla in timp. In primele doua saptamani ofera bebelusului ambii sani, apoi, dupa stabilizarea lactatiei, poti sa-i dai un singur san la o masa.
8. Daca am sanii mici, voi avea lapte?
Cu siguranta. Dimensiunea mica a sanului inseamna mai putin tesut adipos, dar nu mai putin tesut glandular. Vei avea suficient lapte pentru ca puiul tau sa fie foarte multumit.
9. Copilul meu s-a nascut prematur. Care sunt punctele lui sensibile?
Pana cand va fi in stare sa respire singur „aerul tare” al vietii din afara uterului matern, puiul de om nascut mai devreme are probleme serioase cu:
- Plamanii. Ei sunt ultimii care se dezvolta. Nascandu-se inainte de termen, deci inainte de a se fi dezvoltat complet, copilul are plamani nematurizati, incapabili sa suporte aerul atmosferic.
- Temperatura. Prematurul trebuie tinut intr-un mediu artificial neutru, cu o temperatura constanta, care in cazul celor foarte mici poate ajunge si la 36°C.
- Circulatia sangvina. Prematurul are probleme de mentinere a circulatiei sangvine, manifestate prin oscilatii mari de tensiune si de volum sangvin. Acest lucru necesita administrarea unei medicatii specifice prin perfuzii direct in vena si artera ombilicala si, ulterior, la o varsta mai mare, prin catetere centrale, iar apoi periferice.
- Alimentatia. Imediat dupa nastere, prematurul nu poate fi hranit decat prin perfuzii (nutritie parenterala totala). Daca prichindelul este stabil, obligatoriu, el incepe sa fie hranit (chiar de a doua zi) si cu lapte matern.
- Imunitatea. In cazul prematurilor, riscul de infectii este dublu. In primul rand, pentru ca sistemul lor imunitar este nedezvoltat, iar anticorpii, insuficienti. Apoi, pentru ca sunt supusi (prin ingrijirea medicala care li se acorda) la manevre invazive si agresive, cu risc de infectie: intubatia si ventilatia mecanica, perfuzarea, chiar simpla aplicare a leucoplastului, care la dezlipire poate sa lezeze pielea etc.
10. Este importanta administrarea de vitamina D?
Este semnificativa administrarea de la 7 zile pana la 1 an si jumatate – 2 ani. Vitamina D ajuta la fixarea calciului in oase si este un important factor antirahitism. Modalitatea cea mai apropiata de nevoile sugarului este administrarea pe cale orala a vitaminei D, sub forma de picaturi. Exista insa si situatii in care aceasta varianta nu este potrivita. Fie mama nu poate face acest tratament zilnic, fie bebelusul are o boala cronica digestiva, care impiedica absorbtia compusului. In asemenea cazuri, se recomanda injectiile, prin care se introduce intramuscular o doza concentrata, la anumite intervale de timp, pana la varsta de un an.
ATENTIE! Doza si ritmul de administrare a vitaminei D sunt stabilite de catre medicul pediatru.