De altfel asa si este normal, pentru ca cezariana este o interventie care trebuie sa aiba loc atunci când nasterea pe cale naturala este riscanta pentru mama ori pentru copil. Motivele sunt asadar strict medicale. Iata trei dintre ele.
Suferinta fetala
Daca medicul constata ca frecventa cardiaca a bebelusului este foarte scazuta sau, dimpotriva, rapida, ca organismul lui nu este suficient oxigenat, cordonul ombilical produce compresii sau contractiile uterine sunt prea apropiate, atunci va interveni chirurgical. Termenul de „suferinta fetala” este impropriu folosit: fetusul nu se simte rau, nu sufera, doar ca nu-i mai priesc conditiile de viata intrauterine. Tot despre suferinta fetala vorbim si in cazul dezlipirii placentei sau rupturii uterului.
Placenta praevia
Este o complicatie obstetricala care apare in trimestrele al doilea si al treilea de sarcina. Aceasta presupune inserarea placentei, partial sau integral, peste deschiderea colului uterin. Depistata inainte de 20 de saptamani gestationale, anomalia se poate corecta de la sine. In caz contrar, poate pune in pericol viata fatului sau a mamei din cauza riscului crescut de hemoragie. Daca placenta este marginala (inserata in apropierea cervixului) se poate opta pentru nastere naturala; pentru celelalte doua tipuri, placenta praevia partiala si centrala, este obligatorie cezariana.
Pozitia anormala a fatului
O pozitie normala este aceea când fatul este indreptat cu craniul inspre canalul de nastere, cu barbia in piept. Orice alta prezentatie este anormala si impiedica nasterea naturala. Daca bebelusul se angajeaza cu fata, fruntea, bregma (fontanela anterioara), membrele inferioare, funduletul sau cu umarul, atunci se impune cezariana.
Anomaliile de prezentatie apar mai des atunci cand bebelusul este mare, cand mama sufera de diabet gestational sau obezitate.