Iubirea nu e târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc! (Liviu Rebreanu)
Despre dragoste e vorba, cea care învârte totul în lumea asta a oamenilor. Despre ea se zice că nu durează prea mult, că ar fi ca un foc de paie.
Spun cei mai cu experienţă că este frumoasă, complicată şi mereu în schimbare. Dar să stăm strâmb şi să judecăm drept: ce este dragostea asta care ar trebui să dureze până la moarte (cel puţin aşa îşi imaginează majoritatea femeilor şi o bună parte din bărbaţi în primele luni de relaţie)? Şi de ce la unii durează, iar la alţii nu?
Dragostea este…
Unul dintre subiectele preferate ale poeţilor, pictorilor, filosofilor, psihologilor şi duhovnicilor (enumerarea poate continua). E cel mai complicat sentiment de afecţiune. Este o sumă de senzaţii, impresii, dorinţe. Sau, pe scurt, cum spune Gabriel Garcia Marquez: „Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea“. Numai că dragostea este de multe ori confundată cu atracţia fizică sau cu dorinţa de stabilitate ori pur şi simplu cu bifarea unei convenţii sociale: şi-a găsit pe cineva, a intrat în rândul lumii. De-aia te sperii când simţi că se termină, pentru că, mai mult ca sigur, faci confuzii între iubire, ataşament şi teama de singurătate.
Dragostea nu este…
În mod sigur, nu este doar lapte şi miere. Cu certitudine, nu este la 30 de ani ca la 18, nici la 50 de ani ca la 30. Dragostea nu este numai sex sălbatic, dar nici doar împărţirea facturilor la doi. Dragostea nu înseamnă nici măcar doar dorinţa de a fi părinte. Pentru că, insist, în momentul în care dragostea dintre mamă şi tată se sfârşeşte, iar cei doi părinţi ajung în cel mai bun caz să se ignore, copilul va simţi, va suferi, va creşte… strâmb. Pe scurt, dragostea nu este veșnică. Pe măsură ce timpul trece, devine mai calmă, înţeleaptă, mai adâncă.
Dragostea se schimbă
Dacă a fost dragoste cu adevărat, adică şi atracţie sexuală, şi prietenie, şi râs, şi emoţie, pasiunea se mai înţelepţeşte, se transformă tot mai mult în încredere şi bucuria de a împărţi totul. De la satisfacţia sexuală până la cele profesionale, de la serile tihnite până la fericirea de a vă vedea copilul crescând şi îndrăgostindu-se aşa cum aţi făcut-o voi. Dacă încă simţi un nod în gât când îl revezi după mai mult timp de absență, dacă încă te înfiori când te mângâie pe neașteptate, dacă încă simţi un pic de gelozie când se înțelege prea bine cu prietena ta, asta înseamnă că dragostea a fost de la început – şi este încă –, dar mai calmă.
Dragostea învinge
Să vedem ce se întâmplă cu cele mai importante componente ale unei iubiri adevărate. Pe de o parte atracţia fizică, pe de alta încrederea în partener. Se spune că într-un cuplu potrivirea sexuală contează doar 20%. Este şi motivul pentru care, atunci când totul a pornit cu dreptul (atunci, la început), chiar dacă pe parcurs pasiunea s-a mai domolit, libidoul e şi el mai strâns cu uşa, amorul funcţionează. Şi chiar bine. Pentru că imaginaţia, comunicarea, dragostea fac mai mult decât patima nestăvilită. Pe de altă parte, încrederea în partener este de fapt cheia unei relaţii. Iar aceasta se adânceşte pe măsură ce trece timpul. Iar conflictele – inevitabile pentru că, oricât ar fi dragostea de mare, tot apar – se rezolvă. Cu un zâmbet, poate chiar cu un hohot de râs, cu o mângâiere. După ce se vor fi epuizat reproşurile, glumele şi mângâierile, vine (parcă natural) rândul unei discuţii lămuritoare… apoi iar glume şi poate mângâieri şi de ce nu…
Aşadar, dragostea adevărată nu rămâne aşa cum a început (ar fi şi caraghios!), nu dispare (aşa cum zic unii sau alţii – ştii celebra formulare cu dragostea care nu ţine mai mult de trei ani). Ci doar se transformă.
3 feluri de iubiri
Se spune (psihologi şi consilieri maritali o spun!) că există trei feluri de căsnicii, dintre care cele mai rezistente sunt bazate pe încredere, pe acceptarea transformărilor, dar şi pe atracţia sexuală:
1. constructivă: problemele, diferendele sunt dezbătute, discutate şi rezolvate apelându-se fără jenă chiar și la compromisuri. Făcute de ambii parteneri. La sfârşit, vor ajunge întotdeauna la o soluţie mulţumitoare pentru amândoi.
2. indiferentă: conflictele sunt evitate cu graţie, ambii parteneri acceptând că fiecare are părerile lui, plăcerile lui. E vorba mai degrabă despre un parteneriat de plătit facturi decât o căsnicie!
3. pasională: certuri violente şi împăcări pătimaşe – cei doi nu prea au timp să se cunoască şi să se înţeleagă. Va dura probabil maximum trei ani.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.37/2014
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: © Africa Studio – Fotolia