Oare de ce s-a terminat? Nu mă mai iubeşte, doar părea topit după mine? Şi-a găsit pe altcineva? Sunt doar câteva din întrebările ce nu-ţi dau pace, acompaniate de suspine sfâşietoare, şi la care nu găseşti un răspuns. Nu ţi-e clar decât că vrei să te împaci cu el. Dar oare chiar este o soluţie? Sau… e posibil?
Aţi petrecut nenumărate momente frumoase, aţi aflat foarte multe unul despre celălalt, aţi fost îndrăgostiţi şi totuşi, după un timp, v-aţi despărţit. E firesc să te gândeşti la el, poate şi să-ţi fie dor de toate acestea. De aici până la a fi din nou împreună poate fi cale lungă. Sau o fundătură. Pentru a înţelege care-i situaţia, ce vrei cu adevărat sau dacă împăcarea este posibilă, ar trebui să parcurgi câţiva paşi… lămuritori pentru tine. Fiindcă răspunsul la oricare dintre întrebările ce-ţi trec prin minte iar şi iar ţi-l poţi da doar tu singură.
Pasul 1
Evaluarea relaţiei. Fă un bilanţ al perioadei petrecute împreună, rememorează întâmplările ce au marcat-o, şi pe cele bune, şi pe cele care lăsau de dorit. Și rezistă tentaţiei de a ierta totul! Uneori, în spatele unei asemenea generozităţi se ascunde dorinţa de a-l privi de sus pe cel ale cărui „păcate“ susţii că le ierţi. Inegalitatea, fie ea şi doar de atitudine, dintre parteneri face ca relaţia lor să şchioapete. Şi, fireşte, să nu dureze prea mult. Ia în calcul absolut totul: ţi-ai sacrificat cei mai frumoşi ani, ai pierdut mult timp ajutându-l să-şi rezolve problemele, ai renunţat la carieră, i-ai făcut cadouri costisitoare şi câte și mai câte, până în cele mai mici amănunte. După care i-aţi adio de la toate acestea pentru totdeauna. În mod similar, gândeşte-te şi la ce ţi-a oferit el ţie. Doar au fost destule, fie că-ţi place să recunoşti, fie că nu: timp, înţelegere, afecţiune, sex, cadouri. Ia-ţi adio şi de la toate acestea. Şi ceea ce i-ai oferit tu lui, şi ceea ce ţi-a oferit el aparţin acum doar trecutului. Cel de care tocmai te-ai despărţit.
Pasul 2
Iniţiatorul despărţirii: el. Acceptă că responsabilitatea pentru despărţire şi-o poate asuma doar cel care a provocat-o. Asta înseamnă să încetezi să te învinovăţeşti pentru posibilele greşeli pe care le-ai făcut. Cu siguranţă, unele dintre greșeli au contribuit la decizia pe care a luat-o fostul partener, dar îţi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil să-ţi dai seama, de vreme ce nu ţi-a spus-o chiar el, care anume dintre ele. Aşadar, chiar dacă ştii bine că, dacă era după tine, nu v-ați fi despărţit, respectă-i dorinţa şi alungă gândurile de autoînvinovăţire! Nu duc niciunde.
Pasul 3
Amintiri despre sine. Adu-ţi aminte cum erai când v-aţi cunoscut şi te-a plăcut. Deși pare greu de explicat, s-a constatat că cele mai interesante şi atrăgătoare persoane – şi care ne consideră la fel – le cunoaştem atunci când suntem împăcate cu propria persoană, cu propriile trăiri şi sentimente, când suntem pline de energie şi mulţumite de noi însene. Altfel, dacă noi nu ne plăcem, alţii de ce ne-ar îndrăgi? Dacă reuşeşti să redevii cum ai fost odinioară, atunci când v-aţi cunoscut şi i-ai atras atenţia, e foarte posibil ca relaţia să poată fi reluată şi continuată. Altfel, drumul e definitiv închis.
Pasul 4
Poziţie de neutralitate. Tu o adopţi faţă de fostul partener, fireşte. Asta înseamnă să-l priveşti ca pe oricare alt bărbat dintre cei pe care îi cunoşti. Fără amintiri dureroase, fără pretenţii, fără aşteptări. Toţi, fără vreo deosebire, sunt în egală măsură posibili curtezani. Doar aşa îl vei putea alege din nou, tot pe el, dacă vei dori, cum ai procedat odinioară. Doar aşa relaţia dintre voi, dacă se va reînnoda, va decurge mulţumitor. Pentru amândoi. Dar, atenţie, ea nu trebuie să semene cu cea dinainte, cea care a dus la despărţire.
În loc de concluzii
E posibil ca, după parcurgerea acestor paşi, să ai o cu totul altă atitudine faţă de fostul iubit şi relaţia cu el. Dacă mai vrei să te împaci cu el, va trebui să aştepţi să facă el, cel care a provocat despărţirea, primul pas spre împăcare. Dacă îţi dai seama că nu există nicio şansă în acest sens, chiar dacă ţi-o doreşti, acceptă situaţia şi-atât. Ea aparţine deja trecutului. E posibil şi ca dorinţa să dispară, fie pentru că ai cunoscut pe altcineva, mai interesant, mai atrăgător şi curtenitor, fie întrucât pur şi simplu preferi ca o perioadă să nu te implici în vreo relaţie.
Vinovaţi, hormonii
Cercetătorii într-ale relaţiilor dintre partenerii de cuplu sunt de părere că dorinţa de a lipi cioburile unei relaţii destrămate are la bază uneori doar nişte reacţii chimice. Dai cu ochii de o fotografie a fostului iubit sau de vreun obiect primit în dar de la acesta şi, brusc, îţi creşte nivelul de serotonină şi dopamină. Acţiunea acestor neurotransmiţători zglobii face ca gândurile să-ţi zboare, ori de câte ori vezi respectivele obiecte, la fostul iubit, uneori chiar să simţi că-l doreşti. La un moment dat, intră în acţiune şi oxitocina, un alt hormon care face ca simţul critic să treacă într-un plan secund, iar din această cauză vezi tot ce s-a întâmplat între voi doar în roz şi ideea de a-l suna pare a nu mai întâmpina vreo oprelişte. Poate totuşi ar fi mai bine să aştepţi sfârşitul procesului chimic! Asta, pentru a nu te îmbăta cu apă rece.
Iubire sau obsesie?
Oare se mai gândeşte la mine? Oare mă va suna? Poate vrea să ne împăcăm? Dacă asemenea gânduri au pus stăpânire pe tine, copleșindu-ți mintea, fără a le găsi răspunsul, şi îţi provoacă o suferinţă de care nici măcar nu vrei să scapi, s-ar putea să ai o problemă. „Dar îl iubesc!“, susţii tu. Dar ce iubire e asta dacă măsori dragostea pe care i-o porţi prin suferinţa pe care o generează?! Mai degrabă eşti obsedată de el. Situaţie în care va trebui ca mai întâi să scapi de obsesie şi abia apoi să te implici într-o relaţie. Cu fostul iubit sau altul.
Citește și:
Ce n-ar trebui sa spui niciodata intr-o relatie de cuplu!
Ce inseamna o relatie pozitiva
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.10/12.03.2015
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay.com