Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > 3 metode de alungat tristețea. Verificate și recomandate

3 metode de alungat tristețea. Verificate și recomandate

A venit vremea să aflăm cum mai rezolvă femeile diferite probleme. De data asta, ne-au răspuns la întrebare trei doamne din lumea artei.

Femei cu emoțiile la îndemână, care îndeobște își transformă sensibilitatea în artă. O actriță, o producătoare de film și un artist vizual ne-au împărtășit metodele lor de a alunga tristețea. Pentru că, nu știu de ce, la început de an întotdeauna suntem mai melancolice.

Anamaria Antoci, producător, 35 de ani

Familia, prietenii și jocurile

Este producătoarea filmului Ilegitim și, anul trecut, a fost selectată în programul Producers on the Move, în cadrul Festivalului internațional de film de la Cannes. După Fixeur, al lui Adrian Sitaru, a început primul ei proiect de film documentar, Planeta Petrila, în regia lui Andrei Dăscălescu.

Mă gândesc la trei metode diferite, care să acopere următoarele situații: dacă ești singură, cu familia sau prietenii. Cred că modul cel mai simplu de a alunga tristețile este să-ți deturnezi atenția de la situația sau gândurile care te necăjesc. Dacă ești singură, nu e nevoie decât să te mobilizezi și să-ți planifici câteva din activitățile preferate. Cum, de cele mai multe ori, tristețile apar atunci când avem timp să ne gândim la ele, trebuie să ne ocupăm timpul. De la mers la bazin, apoi întâlnire la o cafea cu una dintre prietenele cu care nu te-ai văzut de mult, la citit o carte sau vizionat un film.

Petrece timp cu familia, fie ea tradițională sau nu. Cu toții avem membri preferați ai familiei, părinți, bunici pe care îi vizităm prea puțin. Dacă ai copii, gândește-te la o activitate care nu ți-e la îndemână în fiecare zi și care să fie cât mai interactivă. Vă va ține ocupați și fericiți.

Last but not least, chiar dacă am păstrat-o pentru final, există o metodă care nu dă niciodată greș: invită grupul apropiat și restrâns de prieteni pe la tine. Vinul bun și mâncarea nu trebuie să lipsească, iar pentru amuzament, puteți apela la jocuri: recomand Catan și Ticket to Ride sau orice alt joc de societate. Dacă este o seară de weekend, căutați un show de televiziune pe care să-l vizionați și să-l comentați împreună, o să-l găsiți mult mai antrenant și amuzant decât ați fi crezut vreodată.

♥Deseori, tristețile apar când avem timp să ne gândim la ele!

Ilinca Hărnuț, actriță, 33 de ani

Sport, pisici și filme

Actriță de teatru și film, Ilinca a jucat în Inimi cicatrizate al lui Radu Jude, dar și într-o mulțime de piese de teatru. Este printre inițiatorii CoLector, proiect care vrea să aducă teatrul în viața reală sau viața reală în teatru propunând o formulă de spectacol-happening ce pornește de la povești aduse de public.

Sportul. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Eu am depăşit multe supărări alergând. Unele le-am depăşit şi jucând baschet, altele schiind sau înotând, depinde de sezon. În parc însă e cel mai simplu. Dacă nu sunt în cea mai bună formă, mă plimb. Important e să te mişti. Uneori, alerg în parc şi trec pe lângă cupluri de pensionari care stau pe bancă. Unul citeşte, altul dezleagă cuvinte încrucişate. Le zâmbesc şi îmi zâmbesc înapoi. Ştim cu toţii că ne e mai bine acolo. Mie alergând, lor plimbându-se până la banca pe care i-am găsit. Bonus: uneori, ascult muzică. Iar dacă am o zi proastă de tot, când plec din parc, îmi iau o îngheţată sau o ciocolată ori un ecler… depinde.

Animalele de companie. Nu trebuie neapărat să fie ale tale, poţi să vizitezi un prieten. Mie, când sunt obosită şi prost dispusă, îmi place să mă joc cu pisica şi să urmăresc ce mai strică. Dacă pisica nu e de ajuns, am nişte prieteni care au un câine. Uneori stau în fotoliu şi citesc, iar pisica mi se aşează în braţe. Atunci chiar simt că trişez.

Mersul la film. Îmi plac tare mult filmele şi îmi place să le văd la cinematograf. Mai demult, îmi plăcea să merg la cinema dimineaţa, când sala era aproape goală, dar între timp am crescut şi am început să am din ce în ce mai puţin timp. Cred că e greu să egalezi experienţa de a vedea un film la cinematograf, iar atunci când eşti trist, mi se pare o pauză foarte plăcută de la problemele tale. Telefonul e închis, în sală e întuneric, nu trebuie să opreşti maşina de spălat, să răspunzi la e-mailuri, nu sunt pauze publicitare. Eşti doar tu, anonim, înconjurat de alţi oameni, anonimi şi ei. Pentru două ore, într-o altă lume.

♥Uneori, alerg în parc şi trec pe lângă cupluri de pensionari care stau pe bancă. Le zâmbesc şi îmi zâmbesc înapoi.

Carmen Nistor, artist vizual, 40 de ani

O porție de plâns, un desen animat, zâmbetul cuiva

A lucrat mulți ani într-o multinațională importantă. La un moment dat, și-a zis că menirea ei e arta și a renunțat la confort pentru un vis. De ceva vreme, Carmen locuiește la Berlin, unde derulează proiecte de artă vizuală, de la fotografie la artă digitală, de la caligrafie la grafică.

Drept să zic, nu știu întotdeauna ce să fac cu tristețea. Uneori, nici nu vreau să scap de ea, probabil e confortul cunoscut, deși doare. Alteori, nu mă pricep s-o înlătur. Cred însă că, de foarte multe ori, un prim pas să depășesc starea este să-i dau curs. Și cel mai simplu e plângând. O porție de plâns are rostul ei bun. Se întâmplă să plâng chiar și fără lacrimi uneori, dar asta înseamnă că e un caz chiar foarte dureros. Am constatat că lacrimile au gusturi diferite în funcție de tristețile care le generează. Și chiar există lacrimi amare. Tristețea se mângâie cu muzică. Dar o muzică potrivită, care să nu te adâncească mai tare în starea existentă, ci care să îți mute gândurile apăsătoare.

Ajută să dansez, prin casă. Așa, în ciuda felului în care mă simt. Swingul este o alegere bună pentru mine. Iar pentru că sunt artist, una dintre salvările din stările de tristețe este să lucrez ceva. Recunosc că mai de fiecare dată îmi vine extrem de greu, orice gest artistic pe fondul tristeții presupune un efort mult mai mare. Ca să îmi dau curaj să trag prima linie, îmi spun că nu contează ce rezultă – tot ce e important de fapt în acel moment este să mișc creionul sau penița pe hârtie.

Aproape cu un simț de datorie. Știu că umblă legenda asta că arta se naște din tristețe sau nefericire. Puțini știu câtă luptă interioară se dă până când se așază artistul la masa de lucru atunci când e nefericit. Mai am câteva portițe de a scăpa de tristețe, pentru că uneori e util să ai mai mult de trei metode: șofatul, plimbările aiurea pe afară, scrisul (nu doar în jurnal, ci chiar și pe subiecte impuse de cercetare și documentare), filmele de comedie sau animații cu subiecte SF, discuțiile cu prietenii și o porție zdravănă de râs pe teme copilărești, care șterg măcar pentru niște minute bune gândurile negre. Lăsată la final, ca asul din mânecă, cea mai bună metodă de a scăpa sau a uita de propria tristețe e să fac pe cineva să zâmbească. Este însă și cea mai grea încercare, trebuie să recunosc, și uneori nu reușesc. Dar rarele momente de izbândă merită tot efortul.

♥Umblă legenda asta că arta se naște din tristețe sau nefericire.

Citeste si:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.03/2018
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Leave a Reply