Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Ce te face fericita?

Ce te face fericita?

„Ah, sunt convinsa ca luna de miere a fost un vis”, „Cred ca te simti ca in Rai in casa minunata in care locuiesti!” – cu siguranta ai dat si tu peste genul asta de replici, care iti ridica nivelul adrenalinei la cote ingrijoratoare. Sunt oameni care vorbesc numai in superlative si parca tot ce trece prin mintea sau prin gura lor capata o nuanta de roz intens.

Eu le spun „extatici zgomotosi”. Si cand stau de vorba cu vreunul dintre ei am senzatia ca ceea ce li se intampla e chiar mai presus de Nirvana. Sau poate au inventat-o chiar ei? Uneori imi ridica si mie moralul, alteori ii apreciez fiindca sunt in stare sa extraga numai lucrurile pozitive. Dar traiesc intr-o lume a lor si au senzatia ca si noi, ceilalti, suntem la fel si plutim cu totii la un metru deasupra trotuarelor. Nu-i chiar asa, unii mai punem din cand in cand piciorul jos si… nimerim in gropi.

Acum cateva saptamani, o cunostinta m-a intrebat cum a fost vacanta la Praga. „Foarte dragut, chiar m-am simtit bine!”. M-a privit socata, cu gura deschisa, asteptand probabil sa nu-mi pot stapani extazul. Vazand ca manifestarile mele erau dintre cele mai calme, a continuat tot ea: „Uau, Praga. Suna absolut minunat! Fantastic! Cred ca a fost nemaipomenit!”

Ce starneste fericirea:
  • Optimismul. Multi oameni se considera mai fericiti decat doua treimi din populatia globului (ceea ce matematic este imposibil)

Nu ma frustreaza extaticii zgomotosi pentru ca sunt atat de fericiti. Dar prin felul in care se manifesta scot permanent in evidenta faptul ca noi, ceilalti, nu putem fi asa. Nu e un pacat sa nu fii extrovertita si sa nu te manifesti zgomotos decat in momentele care merita cu adevarat asemenea desfasurari de energie. Daca as fi ceruta in casatorie sau as gasi in cele din urma parfumul preferat (care nu cred ca mai exista pe fata pamantului), poate ca as topai si eu pe strazi sau as incepe sa tip de bucurie! Dar, de obicei, nu fac asta. In ciuda faptului ca nu sar in fiecare dimineata din pat pregatita sa ma bucur de fiecare minut, ma consider totusi o persoana fericita. Tu adormi seara fredonand?

Oare e ceva in neregula cu mine fiindca nu-mi manifest bucuria atat de vizibil? Sunt multumita cu ceea ce am obtinut pana acum.

Dar poate ca ar trebui sa cer mai mult. Nu am tot ce-mi trebuie si din cauza asta nu-mi pot declara sus si tare starea de bine? Poate chiar imi lipseste ceva esential.

Acest gand nu-mi da pace, fiindca am auzit ca oamenii fericiti ar avea sperante de viata mai mari, venituri ridicate si prieteni mai numerosi.

Ca sa nu mai spun ca este stiintific demonstrat ca cei care au o stare de puternica buna dispozitie – adica vorbesc, zambesc, rad – au tendinta de a fi mai creativi, mai increzatori in propriile forte si mai dispusi sa-i ajute pe ceilalti.

Toate aspectele pozitive imi fug de sub nas numai fiindca nu sunt mai zgomotoasa in purtari?

Dileme, dileme, dileme…

Ce starneste fericirea:

  • Viata de cuplu. Atat barbatii, cat si femeile devin mult mai fericiti dupa casatorie. Dar majoritatea, la ceva vreme dupa, revin la nivelul initial.

Situatia se cerea studiata, asa ca dupa ce am rasfoit cateva carti am descoperit ca acesti Extatici Zgomotosi, in ciuda demonstratiilor de buna dispozitie absoluta, s-ar putea sa nu fie nici ei atat de multumiti de ceea ce li se intampla.

Sau cel putin nu atat cat pretind. Si daca astfel stau lucrurile, e posibil ca eu si restul de oameni discreti, cu manifestarile noastre cuminti, sa fim mai fericiti decat ei, in exuberanta lor! Nu?

Tot cercetarile au scos la iveala faptul ca fiecare dintre noi are un nivel prestabilit pana la care se poate exterioriza. Unii se nasc mai zgomotosi decat altii, asa cum altora manifestarile cu exces de decibeli le par exhibitionism. Tine si de „vocatie” si de „formatie”.

Cu alte cuvinte, daca faci un efort, poti deveni mai exuberanta. Dar trebuie sa ai motive puternice. Asa ca mergi sa-ti cumperi ceva dragut, mananca prajitura aia mare-mare sau escaladeaza un munte. O sa vezi cum veselia ta zguduitoare creste o data cu numarul banilor cheltuiti, cu glicemia sau cu inaltimea atinsa.

Totusi, pe termen lung, nici lucrurile pozitive si nici cele negative nu ne schimba esential felul de a privi viata. Si nu ne modifica nici procentajul de fericire din sange.

Un punct de vedere extatico-zgomotos asupra lucrurilor care ti se intampla te va face cu siguranta mai galagioasa, dar in nici un caz mai impacata cu tine insati. Si in realitate, aceasta impacare este tot secretul. E atat de simplu, ca oricat de des ni s-ar repeta, tot nu ne vine sa credem. Dar in adancul sufletului, fiecare dintre noi stie ca lucrurile simple sunt cele are conteaza cu adevarat si ca nimic nu se compara cu linistea sufleteasca sau momentele in care atingi mult doritul echilibru interior.

Ce starneste fericirea:

  • Scrisul. Ajuta mult, chiar daca tu esti convinsa ca nu ai veleitati in domeniu. Cand incepi sa-ti asterni pe hartie senzatiile, gandurile tale se ordoneaza si te poti elibera de ele.

Fericirea e un concept; in nici un caz usor de definit. Si pe deasupra mai e si relativ, fiindca in ochii unora poti parea intruchiparea starii de extaz si in ai altora – pacienta perfecta pentru un bun psiholog. Fiecare avem un fel propriu de a fi si de a ne ferici. Unii extragem bucuria din plimbatul cainelui in parc, altii din frecatul podelei sau din iesitul cu prietenii.

Daca ai avut vreodata vreo dispozitie mai melancolica, ai remarcat probabil ca cei din jur nu se grabesc sa te incurajeze. Tot singura va trebui sa alungi proasta dispozitie, asa ca mai bine o eviti de la bun inceput. Tristetea poate fi inlaturata inducandu-ti tu binele, veselia, chiar daca initial nu poate fi altfel decat fortata. Mda, acum parca ii inteleg si pe Extaticii Zgomotosi! Dar totusi, ce-i prea mult strica, asa ca nu exagera cu aceasta autoconvingere.

Nu trebuie sa te simti anormala fiindca nu te conformezi anumitor standarde. Ai tot dreptul sa vezi partile bune, dar si pe cele mai putin bune. La urma urmei, orice situatie este complexa. Fericirea nu are nimic de-a face cu un zambet pana la urechi. E o stare simpla, de pace, de multumire, de satisfactie, pe care o simti pana in adincul sufletului. Care se traduce prin echilibru si ganduri pozitive. Dar e si surprinzatoare. Vine cand vrea, nu cand o astepti. Cautarea insistenta te poate face sa o gasesti, dar e posibil si sa te indeparteze de ea. Las-o mai bine sa apara singura, fiindca se va intampla mai repede decat ai crede.

„Arhitectul” propriei fericiri esti chiar tu, nimeni altcineva, asa ca nu o cladi dupa standarde ce nu corespund dorintelor tale. Suntem diferiti, gandim si mai ales simtim fiecare in felul nostru. Daca pe tine o plimbare prin ploaie te bucura, pentru altii poate fi neplacuta. Din cauza aceasta, nu exista o reteta universal valabila. Tot ceea ce conteaza este sa te porti in conformitate cu tine insati, cu ceea ce simti cu adevarat.

 

Comments

comments

Lasă un răspuns