Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Cearta, motiv de împăcare

Cearta, motiv de împăcare

Într-o relaţe, conflictele sunt inevitabile, oricât de trainică ar fi dragostea. Totul e ca războaiele verbale să nu piardă din obiectiv scopul principal: rezolvarea problemelor.

Iulia şi Andrei se certau tot timpul. Rectific – ea îl certa tot timpul, iar el tăcea cât putea, încercând să evadeze mental din conflict, până când izbucnea la rându-i, iar ostilităţile astfel dezlănţuite pârjoleau pe temen apăsător de lung atmosfera din familie. Motivele erau dintre cele mai diverse şi banale, de la faptul că el uita să ducă gunoiul până la reproşuri serioase, născute din gelozia aproape maladivă a Iuliei. Cuvintele lor dure masacrau la întâmplare, rănindu-i pe ei şi, ca într-un măcel de stradă, pe cei care se aflau într-o inocentă proximitate. După doi ani de aşa-zisă convieţuire, au divorţat, obosiţi de atâtea scandaluri.

Ana şi Marcel nu se certau niciodată. „Da, iubitule“, „sigur, iubito“ deveniseră automatisme verbale chiar şi în situaţii în care îi vedeai când pe unul, când pe altul că se schimbă la faţă a reproş şi dezaprobare a acţiunilor sau iniţiativelor celuilalt. Însă citiseră ei într-o carte că adevărata dragoste nu poate înflori decât într-o atmosferă dominată suveran de toleranţă. Dacă ne iubim, trecem în linişte peste orice problemă, asta era deviza lor. Peste divorţ însă n-au putut trece, iar la rubrica „motiv“ au apelat la expresia standard, cea care spune totul fără să zică de fapt nimic: nepotrivire de caracter.

Cum şi unde să nu te cerţi

Cât să ne bălăcărim în cuplu ca să fie bine, mai ales când firesc ar fi să ne avem ca fraţii, mă rog, ca iubiţii, nu să ne scoatem ochii?

Suntem însă oameni, cu opinii şi viziuni diferite, în ciuda lucrurilor care ne leagă. Cum nu ne simţim tot timpul ascultaţi, auziţi, ce facem? Ridicăm tonul! Celălalt percepe această acţiune ca pe una agresivă şi ripostează tot pe ton înalt. Însă, atâta vreme cât obiectivul ambilor parteneri de dialog răstit e să rezolve o anumită problemă, cearta rămâne o descărcare benefică de tensiuni şi nu va eroda fundaţia relaţiei. Iar împăcarea va fi, nu-i aşa, dulce…

Pentru a ne certa însă constructiv, e necesar să nu pierdem din vedere, fie ea şi înceţoşată de nervi, câteva aspecte importante:

Subiectul disputei nu trebuie escaladat, denaturat ori lăsat deoparte pentru alte nemulţumiri de care îţi aduci aminte atunci. Nu stârni un scandal pe motiv că nu te ajută în gospodărie, de exemplu, ca după zece minute să-i reproşezi (şi) altceva. Oricât de tentant ar fi să-i verşi în faţă, când eşti nervoasă, toate cusururile, limitează-te la a-ţi susţine opinia referitoare la un singur subiect!

Niciodată nu spune niciodată! Verdictele tăioase şi implacabile nu duc la nimic bun, plus că, dacă eşti sinceră cu tine, sunt neadevărate. „Tu niciodată nu mă ajuţi.“ „Tu întotdeauna faci aşa.“ Aşa să fie? Chiar „întotdeauna“ omul de lângă tine e altfel decât ai vrea tu să fie? Nu generaliza păgubos, fiindcă nu vei ajunge la nici un rezultat satisfăcător!

Ceartă-te cu argumente viabile, nu cu ameninţări sau şantaj sentimental! Explică-ţi punctul de vedere, nu-i spune că pleci de-acasă, că-i iei copiii sau că „uite, aşa o să mă bagi în mormânt“. El poate va ceda, dar nu pentru că l-ai convins că ai dreptate, iar conflictul pe tema iniţială se va adânci.

Nu vă certaţi în faţa copiilor, a rudelor sau a străinilor! Cearta în cuplu n-are nevoie de martori – doar voi sunteţi în măsură să vă rezolvaţi problemele.

Sexul de împăcare, un drog periculos

În cuplurile în care cei doi se iubesc cu năbădăi, cearta devine un dulce-amar preludiu al împăcării la orizontală, iar partidele de sex cele mai grozave au loc după ciond`neli până la epuizare. Scenele de film în care el o ţintuieşte pe ea, nervos, pe un perete, sfârşind prin a o săruta cu foc sunt deja clişee.

Dar cât de sănătos e acest obicei? Psihologul american Seth Meyers demontează ideea conform căreia sexul de împăcare reprezintă sarea şi piperul relaţiei de cuplu. Într-o relaţie sănătoasă, e de părere Meyers, cei doi parteneri nu simt nevoia să se apropie fizic unul de celălalt după o ceartă cruntă dacă pentru conflictul dintre ei nu se întrezăreşte măcar o rezolvare pertinentă. Iar când o fac e semn că nevoia de intimitate şi afecţiune vine firesc după o dispută care nu le-a destabilizat relaţia, ci doar a tranşat nişte aspecte ce se cereau lămurite. Adevărul e însă că mulţi recurg la sex în lipsa argumentelor salvatoare, din teama de a nu-l pierde pe cel iubit. Alţii merg chiar mai departe, iscând din nimic situaţii tensionate pentru a ajunge la rezultatul dorit: sex cu scântei după o explozie de injurii. E ca efectul unui drog, spune Meyers, şi, în timp, relaţia va avea de suferit.

Cearta lungeşte viaţa

O viaţă în doi fără conflicte nu-i posibilă şi, ocazional, cearta face bine! Un studiu american realizat de-a lungul a 17 ani şi care a urmărit evoluţia a 192 de căsnicii a demonstrat că perechile care obişnuiesc să se certe (dar nu rău) cu regularitate trăiesc mai mult! Cei care ţin supărările în ei, nefiind obişnuiţi să-şi manifeste nemulţumirea agresiv sunt mai stresaţi, expuşi bolilor cardiace şi atacurilor cerebrale. Stăpânirea nervozităţii scurtează viaţa, deci ai liber din când în când la scandal, însă ai grijă să te cerţi lăsând loc generos pentru împăcare!

„Certurile îndrăgostiţilor sunt ca furtunile de vară, care fac câmpia mai verde şi mai frumoasă.” (Hagop Baronian)


Lasă un răspuns

Sus