Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Cuplu > Cine e capul familiei?

Cine e capul familiei?

Cine, adică, ia hotărârile importante în familie, cine poartă responsabilitatea, cine spune da, facem, sau nu, nici gând!

Societatea românească este, că vrem, că nu vrem, la fel de patriarhală ca acum 50, 100, 1000 de ani. Chiar dacă ne dăm peste cap de mai bine de un secol să le arătăm bărbaților ce putem, percepția generală este că o familie are un cap, bărbatul, și o inimă, femeia. Iar dacă într-un cuplu hotărârile sunt luate, la modul explicit de ea (evident de comun acord cu el), din nou reacția prietenilor, rudelor, cunoștințelor te trimite la ce spuneam mai sus: suntem o societate patriarhală. Asta pentru reacția, chiar și printre oamenii educați, umblați prin lume și considerați în general open-minded (minți deschise, mai pe românește) este cam aceeași: săraca, ea le face pe toate, el e cam pămpălău, putea să-și găsească unul mai înfipt.

Ca face capul și de ce

Capul familiei are o responsabilitate mai mare, ia hotărârile importante, democratic sau nu, și suportă consecințele hotărârilor lui, bune sau nu. Acum o sută de ani, el era nu numai protectorul familiei, ci și cel mai puternic. Asta s-a mai rezolvat. Acum se cheamă că el doar protejează familia și de-aia e șeful. Din păcate, și acum, în al treilea mileniu după Hristos, tot nu înțelegem că un cuplu înseamnă doi. Doi oameni care se completează, tocmai pentru că se pricep la chestii diferite, au păreri diferite, văd lumea în mod diferit. Considerăm că este un dat faptul că bărbatul protejează și femeia simte nevoia să fie protejată, dar ce-are asta a face cu câți bani aduce în casă fiecare, cu unde mergem în vacanță sau ce școală trebuie să urmeze copilul?

Când suntem egali și când nu

Pe scurt, avem aceleași drepturi, dar el trebuie să stea la coadă la Fisc, pentru că e capul familiei, el trebuie să negocieze cu zugravii sau să aplice sancțiuni copilului neascultător. Dar dacă ea e mai pricepută la negocieri și lui îi place să gătească, ce-ar fi greșit în asta? Dacă el stă acasă în concediu parental, pentru că ea are o slujbă în care pauzele mari nu fac bine, de ce e văzut ca fiind sub papuc? Vrem egalitate, dar nici noi, nici ei n-o percepem ca atare. În fond, e ca în sex: uneori e mult mai incitant, și excitant, când femeia e deasupra.

În fond, ce vor femeile

Ca să mă fac mai bine înțeleasă, nu pledez pentru uniformizare, dimpotrivă. Spun doar că o familie nu are neapărat un cap. Hotărârile și responsabilitățile revin amândurora, deopotrivă. Fiecare ar trebui să facă ce știe mai bine ajutându-l pe celălalt. Pentru că, până la urmă, femeile vor să fie la fel de importante ca bărbații, să li se recunoască abilitățile. Vor să fie iubite, dar și partenere la conducerea întreprinderii care se numește căsnicie. Și dacă societatea nu se va mai uita strâmb când o femeie face ceea ce ar trebui să facă „capul familiei“ vom scăpa în fine și de prejudecata asta.

Nu de ieri, de azi

De mult timp, femei puternice au tot încercat să le demonstreze bărbaților, că, deși nu suntem egali, putem face la fel de bine, uneori chiar mai bine, lucruri pe care au crezut întotdeauna că le pot face numai ei.

Hatșepsut a fost „unul dintre cei mai cunoscuți faraoni“ ai Egiptului. Ghilimelele sunt pentru faptul că, începând ca regentă, Hatșepsut a continuat ca faraon, adoptănd însemnele masculine ale funcției. Dar a domnit 21 de ani, în pace și prosperitate, ca o femeie.

Prima femeie-președinte din Europa a fost Vigdís Finnbogadóttir, în Islanda,  între 1980 și 1996. Dacă ținem cont că islandezii au depășit criza de acum câțiva ani, mult mai puternciă decât la noi, tot datorită femeilor…

Când Jocurile Olimpice au fost reluate în 1896 de celebrul Pierre de Coubertain, femeile au fost excluse din start, baronul fiind mai mult decât misogin. Dar și-a găsit nașul, ca să spunem așa, în Alice Milliat, traducătoare de meserie și mare amatoare de canotaj. Care a organizat, în 1921, un fel de Jocuri olimpice ale femeilor, forțând, cu succes, mâna bărbaților!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr37/15.09.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns