Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Cuplu > De ce nu divorțăm

De ce nu divorțăm

De ce, când simțim că dragostea s-a terminat sau că traiul împreună e mai degrabă un chin, nu avem curajul să spunem: basta, până aici!?

Nu mă refer numai la noi, femeile. bărbații nu sunt nici ei mai breji: n-au curajul să pună un punct clar și legal unei relații care nu mai funcționează. Comoditate, teama de scandal, frica de gura lumii, care sunt motivele noastre, care ale lor, să preferăm un rău așezat unui viitor altfel. E drept, altfelul ăsta poate fi și de bine, și de rău.

La început…

Dumnezeu (sau mama natură), când l-a făcut pe Adam, când a pus umărul la evoluţionism, l-a programat pe bărbat să dorească (şi să încerce cât mai multe posibilităţi pentru asta) să-şi răspândească genele, să aibă, altfel spus, cât mai mulţi urmaşi. Pe de altă parte, femeile au fost făcute pentru a ocroti urmaşii, pentru a avea grijă de ei, pentru a crea şi consolida stabilitatea căminului. De-aici felul diferit de a iubi, dar și cel diferit de a considera o relație.

Ce cred bărbații

În primul rând, că femeile sunt de neînțeles. Da, este un mit, dar unul în care ei cred. Iar pentru că sunt de neînțeles, au reacții imprevizibile. Și, având reacții imprevizibile, e complicat să ai o astfel de discuție cu ele. Când un bărbat ajunge la concluzia că femeia de lângă el nu-i mai trezește sentimentele alea de dragoste, de dorință, se gândește, pentru o fracțiune de secundă din păcate, că poate ar fi mai bine pentru toată lumea să divorțeze. Să rămână prieteni, dar să nu mai împartă toate cele ale unei căsnicii. Gândul trece repede însă. Pentru că bărbaților le e frică de reacțiile alea imprevizibile. De plâns, de de ce?-uri nesfârșite, de toată tevatura până la hotărârea finală. Așadar, de ce și-ar da ei peste cap confortul, când ar putea să păstreze minimele aparențe acasă și să-și găsească din când în când o iubire fără pretenții matrimoniale…

Ce fac femeile

Pentru ele, e și mai greu. Pe lângă spaima legată de ce anume se va întâmpla cu căminul, cu copiii, cu toată întreprinderea asta pentru care au fost ele programate, există și teribilele prejudecăți: cum le spun alor mei, ce vor crede prietenii, cum îmi mai găsesc eu pe cineva, divorțată și cu copii? Motive pentru care, când constată iubirea s-a epuizat (spre deosebire de bărbați, femeile își dau mai repede seama nu numai de sentimentele lor, ci și de cele ale partenerilor), se fac că nu văd. Rareori se aruncă în brațele altui bărbat, dar încearcă „să nu lase șandramaua să se ducă de râpă“. Au grijă parcă mai mare de cămin și copii, încearcă, de cele mai multe ori, o relație civilizată cu partenerul.

O relație deschisă

Asta pare a fi soluția celor mai tineri, cărora le e frică de fazele precursoare sau, respectiv, de ce se va întâmpla după divorț. Din păcate, nu prea e o soluție bună. Nici măcar pentru copii, băgați de deseori în față ca motiv antidivorț. Spun că nu e o soluție pentru că, oricât de… minți deschise ar fi cei doi parteneri, ar fi becesare câteva generații ca pe aceste meleaguri să înțelegem noțiunea de parteneri multipli și să ne și simțim bine cu ea. Ce să-i faci, am fost educate/educați din mamă-n fiică și din tata-n fiu că suntem monogami. Așa că, inevitabil, vor apărea tensiuni. Tensiuni pe care copiii le vor simți primii. Ideal e ca, în cazul unei răceli evidente între cei doi parteneri, dacă nu mai e nimic de făcut, să divorțeze. Sau măcar să apeleze la sfaturile unui psiholog!

Trei motive de divorț

Divorț prin înțelegerea părților. Divorț care va face mult mai bine chiar decât o relație rece, darămite o relație cu certuri, ură și lovituri sub centură!

Dragostea s-a epuizat. Deja nu mai simți absolut nimic pentru… colegul de cameră, îți este indiferent ce face.

Gelozia patologică a unuia din parteneri. Când ajunge în faza asta, gelozia nu mai poate fi vindecată, iar viața împreună va fi, oricum ai lua-o, un chin!

Agresiunea fizică. Așa ceva este de neconceput într-o relație dintre doi oameni civilizați, mai cu seamă când e vorba de iubire.

Un divorț care a înființat o Biserică

Este cel mai celebru divorț din toate timpurile. Cerut de Henric al VIII-lea Catherinei de Aragon. În fapt, divorțul a fost cerut mai degrabă Papei Clement al VII-lea, care ar fi trebuit să-l pronunțe. În 1527, regele Angliei a încercat să-l forțeze pe Papă să-i anuleze căsătoria cu Catherine, care nu putea face copii. Henric aranjase deja căsătoria cu  Anne Boleyn, dar Papa n-a vrut în ruptul capului să-i facă pe plac. Așa a ajuns Henric să se rupă de Biserica Catolică și să se autoproclame în 1522 șeful unei noi biserici, Biserica Anglicană!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.26/06.07.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus