Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Cuplu > Patul conjugal, prieten sau dusman

Patul conjugal, prieten sau dusman

Este locul misterios și intim, unde regulile sunt nescrise, dar totul e sau ar trebui să fie însemnat cu dragoste. Oglindă a cuplului, cuibul de nebunii simbolizează viața în doi și poate să apropie la fel cum destramă o relație.

De când împărțim același pat, nu mai împărțim aceleași vise… Așa să fie? „Since we’re sharing the same bed/We are not sharing the same dreams anymore“ sunt celebrele versuri ale lui Oscar Benton.

Totul începe în dormitor

Patul este simbol al relației de trup și suflet, dar nu stă garanție că iubirea funcționează sau că partenerii care-l împart sunt în armonie. La început, dormitorul este un punct de reper – în prima etapă a dragostei, îndrăgostiții coboară din pat doar pentru a se întoarce cât mai repede. Ei nu vor să se cunoască, le e suficient să se bucure unul de celălalt. Nu văd defecte, fiindcă au în față omul pe care l-au visat. Senzațiile tari sunt dominante, cei doi nu au de ce să exploreze, pentru că le place totul așa cum e. Cunoscând deja totul, procesul intim de descoperire a celuilalt nu are cum să aibă loc. Astfel, rămâne necunoscut felul în care se întreține o relație, în afară de atracția fizică. Dragostea de durată ar trebui să se întindă dincolo de marginea patului, iar asta presupune nu doar performanță erotică sau doar fantezie la orizontală.

Mai mult de doi

Odată trecut valul îndrăgostirii și pe măsură ce avansează în relație, membrii cuplului încep să se vadă cu alți ochi. Acum ies la iveală partenerii așa cum sunt, „nedozați hormonal“, la care se adună rutina de zi cu zi, problemele de serviciu, frustrările, lipsa timpului, copiii. Iar în unele cazuri, rozul devine roșu. Mânia, supărarea, problemele cotidiene tulbură viața de cuplu, chiar dacă sursele par externe. Freud vine să întețească flacăra în rău. Interpretarea freudiană dezvăluie că în patul conjugal nu stau doar cei doi, ci se strecoară și părinții lor, prin felul cum au contribuit la modelarea mentală a copiilor. Este un alt obstacol pe care multe cupluri trebuie să-l accepte, să și-l asume, nu să-l înțeleagă cu orice preț.

Face și desface?

Cine nu-și dorește să se trezească în brațele persoanei dragi nu o iubește îndeajuns. Patul leagă mariajul. Se spune că este cea mai sănătoasă cale de a menține flacăra iubirii. Atunci când funcționează! Dar ce se întâmplă dacă dormiți împreună, însă nu vă înțelegeți? Sau dacă vă împăcați în pat și nu reușiți să o scoateți la capăt pe alte fronturi? Ori, mai dramatic, ce se întâmplă dacă unul din voi nu poate să doarmă din cauza celuilalt? În aceste cazuri, dormitul împreună cască un hău și mai mare între voi. Fiindcă distanța fizică e una, cea spirituală e cu totul altceva. Absența sexului, spun psihologii, duce la separarea afectivă și, în final, la destrămarea relației doar în cazul celor care simt insuficient sau superficial. Când e singurul reper, sexul devine rege și presiunea pe această secvență de viață capătă proporții exagerate, iar cei doi ajung să-și simtă nevoile neîmplinite. Pe scurt, când există, contează 10%, când nu, 90%. La polul opus sunt cuplurile care devin mai solide în absența vieții sexuale, fiindcă intimitatea lor spirituală este atât de evoluată, încât nu simt că ar lipsi ceva.

Inamicul somnului

Normalitatea împărțirii patului marital este relativ nouă și datează de la revoluția industrială, când creșterea populației a impus acest lucru. În Roma antică, de pildă, era folosit doar pentru sex, nu și pentru dormit. Noi credem că ne simțim mai bine dacă dormim cu partenerul, dar în realitate dovezile spun contrariul. Potrivit unor studii sociologice efectuate la Universitatea din Surrey (Marea Britanie), împărțirea patului cu un partener nu se dovedește o idee prea bună pentru nici una din părți. Pe lângă dezacorduri cu privire la fixarea alarmei, sforăieli, membre agitate, cuplurile testate sufereau cu 50% mai multe tulburări de somn decât dacă partenerii dormeau singuri. Jumătatea mai sensibilă este afectată de mișcările în somn ale celuilalt, iar asta împiedică odihna profundă. Urmările de a doua zi nu sunt tocmai neînsemnate: oboseală, diminuarea puterii de concentrare, creșterea nivelului hormonului de stres, care dăunează în mod cert relației, venind cu un arsenal de resentimente, frustrări și, de fapt, lipsă de liniște în cuplu. Problema sforăitului, oricât ar părea de ciudată, este, arată statisticile, în topul motivelor medicale de divorț.

Împreună, dar îndepărtați

Legătura între pat ca spațiu de dormit și dragostea dintre doi oameni sunt aspecte diferite. Lipsa de sincronizare în somn nu implică în mod necesar absența idealurilor comune. Lucru valabil și viceversa: e nesatisfăcător dacă vă înțelegeți doar în pat. Nu e o iluzie că dormitorul pune bazele cuplului, dar trăinicia vine din nume-roasele experiențe individuale și trăite împreună în care vă aduce viața și care vă pun la încercare iubirea, prietenia, loialitatea, valorile, limitele. Dacă patul rămâne singurul punct de sprijin, nu-i de mirare că atâtea cupluri se despart, iar asta se întâmplă adesea fără să înceapă să se cunoască măcar în pat!

Articol preluat din ediția de iulie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Lidia Năstase

Sursa foto: Thinkstock


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus