Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Cuplu > Eu ma duc la mama

Eu ma duc la mama

Faci asta fără să-ţi pui măcar întrebarea de unde vine oboseala mai sus pomenită. Fără să te gândeşti la nimic altceva decât că, aşa cum ai văzut în filme, eşti în stare să pui capăt unei relaţii fără să priveşti în urmă. Eroic, nu? Ei bine, nu întotdeauna. De fapt, aproape niciodată, pentru că reacţia ta şi plecarea la mama ar trebui să te pună pe gânduri.

Chiar scârţâie relaţia?

Înainte să-ţi face bocceluţa, gândeş-te-te dacă relaţia chiar scârţâie sau e doar o impresie care ţine de aşteptările tale, bazate poate mai mult pe romanele citite în ultimul timp decât pe realitate. Te-ai întrebat ce s-a întâmplat de fapt? Şi, mai ales, te-ai gândit dacă nu cumva vina oboselii o poartă amândoi? De obicei, când relaţia dintre doi parteneri dă semne de oboseală, problema vine din ambele părţi: stresul unor slujbe dificile, copiii sau pur şi simplu un start din nevoie, nu din dragoste. De aceea, ar fi mai bine ca, înainte de a lua hotărârea de a pleca, să afli de unde şi când a început… sfârşitul.

De ce pleci

De ce o faci? Ca să rupi sau doar ca să-i arăţi pisica, cum se spune în popor. Vezi Doamne, ia uite ce rău e fără mine! Cum nu eşti cuminte, cum îmi iau valijoara şi plec! Dacă eşti hotărâtă să rupi relaţia, ar fi mai eficient să-i spui că divorţaţi, măcar aşa lucrurile sunt clare. În plus, dacă ai un copil măricel – la 4-5 ani deja e foarte conştient de ceea ce i se întâmplă –, cu siguranţă îi va fi foarte greu să accepte plecări şi reveniri, părinţi care-şi întorc spatele aparent fără motiv, lipsa tatălui. Copilul va fi chinuit, pentru că el va renunţa la orice pentru a fi lângă tine, dar va suferi şi te va învinovăţi pentru că l-ai despărţit de tatăl lui.

De ce ai rămâne

Dacă l-ai iubit şi, poate, încă îl iubeşti, ar trebui să rămâi pentru a rezolva problema. Până la urmă, plecarea este o fugă, nicidecum o soluţie. Iar dacă laşi lucrurile nerezolvate, nici măcar întoarcerea nu va fi o soluţie. Pentru că, dacă mai este dragoste, comunicarea şi lămuririle între parteneri vor clarifica totul. Ia gândeşte-te cum ar fi dacă, în loc să pleci, ai pregăti o cină cu lumânări? Clişeu hollywoodian, vei zice. Da, dar bărbaţii sunt sensibili la orice încercare de a-i emoţiona. Iar aromele trezesc amintiri, iar dacă sunt cele ale unei seri perfecte, e cu atât mai bine – lumina lumânărilor face din orice femeie o prinţesă, paharul cu vin roşu eliberează serotonina (hormonul care te face să te simţi perfect) şi gata decorul perfect pentru o împăcare ca-n filme! 

La mama?!

Asta e o pedeapsă în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că, dacă te-ai duce la hotel, la o prietenă sau, Doamne fereşte, la amant, partenerul ar primi un mesaj clar: vreau să stau un timp singură, să mă lămuresc (la hotel), vreau să mă plâng fără să fiu nevoită să-mi recunosc partea de vină (la o prietenă) sau adio, nu te mai iubesc (la amant)! Pe când mama e un fel de scut, de armură menită să te apere, să nu lase să treacă vreun sentiment, o explicaţie sau o lămurire. Plecatul la mama poate fi, e adevărat, şi o invitaţie: eu am plecat doar ca să vii să mă iei înapoi; în felul ăsta, vreau să verific „cantitatea“ de dragoste pe care o ai pentru mine. S-ar putea să ai o surpriză: partenerul să înţeleagă doar partea cu armura, nu şi pe cea cu invitaţia. Şi vei sta mult şi bine aşteptând să te implore să te întorci.

În loc de concluzie

Uită de acest „plec la mama“, chiar dacă ţi s-a părut eficient în experienţele altora. Fă faţă situaţiei cu diplomaţie şi curaj, provoacă o discuţie şi pune cărţile pe masă! Dacă vrei dragoste adevărată, trebuie să fii cinstită. Cu tine, cu el, cu copiii.


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus