Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Fetele traumei: Bataia nu-i din rai

Fetele traumei: Bataia nu-i din rai

„Am 37 de ani, o fetiţă de şapte ani şi un soţ. Lucrez în comerţ“, aşa a început conversaţia noastră telefonică. Prin fraze lacunare, mă face să înţeleg că abuzul fizic al soţului beat i-a marcat existenţa. Două pietre de moară îi atârnă greu în suflet: neputinţa de a face ceva şi expunerea copilului la aceste scene de coşmar. Dorea să-şi spună povestea, dar în secret, fără ca persoanele din jur să afle prin ce calvar trece. I se pare ruşinos. Singura ei confidentă este vecina de palier, care le salvează de cele mai multe ori.

Certurile sunt normale?

„La începutul relaţiei noastre, ne mai certam. Certurile sunt normale, nu? Toate cuplurile se ceartă. Cine spune că totul e numai lapte şi miere… Eu nu cred aşa ceva!“ Aşa a început să caute capătul problemei. Nici ea nu ştie cu exactitate de unde şi când a început teroarea. „Când mi-a dat prima palmă, era băut. A doua zi, mi-a cerut scuze şi l-am iertat. Cu timpul, a început să-şi piardă cumpătul tot mai des, iar când se îmbăta, devenea alt om, îşi pierdea uzul raţiunii.“

Lucrurile au scăpat de sub control

„De la o palmă s-a ajuns la mai multe, apoi la pumni şi totul se petrecea sub privirile îngrozite ale copilei. Asta mă durea mai tare decât loviturile primite. O dată, din cauza loviturilor, m-am dezechilibrat şi am căzut. A doua zi, am constatat că am doi dinţi sparţi şi o umflătură sub ochi. Mi-am luat concediu sub pretextul că e copilul bolnav şi am plecat într-un adăpost social. Mi-a fost jenă să mă vadă colegii vânătă. El a primit amendă, iar eu m-am întors acasă după două săptămâni, că nu aveam unde să merg.“

Căutarea limanului

Până în acel moment, senzaţia era că îmi povesteşte viaţa altcuiva – avea un glas tern şi lipsit de orice emoţie. „Am o vecină cu care mă înţeleg bine şi mi-a propus să merg la ea când el începe scandalul. Propunerea ei a venit ca un colac de salvare. Nu cred că poate cineva să înţeleagă acest ajutor! Am mereu schimburi lăsate la ea.“ Discursul căpăta trăire, aparenta indiferenţă e felul în care Elena încearcă să supravieţuiască într-o relaţie periculoasă.

Părerea psihologului

Ruşinea este legată de umilinţa pe care Elena a trăit-o şi o trăieşte. Umilinţa trăită şi neacceptată dezvoltă ruşine. Crezi că nu poţi face nimic şi nu iei în calcul oportunităţile care se ivesc. Dar mai întâi trebuie ca ea să accepte că este victimă; altfel, nu o să se poată desprinde niciodată. Rudele pot ajuta mult. Importat ar fi să accepte ce se întâmplă şi apoi să-i oferă soluţii practice: posibilitatea de a locui la ele, de a fi protejată. 


Lasă un răspuns

Sus