Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Fetele traumei: Cu trauma la psiholog

Fetele traumei: Cu trauma la psiholog

 

Există oameni ale căror răni mai vechi sunt aproape imposibil de închis. Spunem uneori că ne simţim traumatizaţi de diverse întâmplări sau situaţii dificile pe care le traversăm. Se întâmplă să luăm în râs suferinţa celor din jur, catalogând unele poveşti de viaţă ca fiind banale. Fiecare îşi trăieşte experienţele actuale în funcţie de alte experienţe din trecut şi e dificil uneori să judeci corect manifestările altora sau chiar pe cele proprii. Cum recunoaştem o traumă, cum reuşim să-i facem faţă? E greu să vedem lumina de la capătul tunelului când suntem copleşiţi de durere. În acele momente, avem nevoie de sprijinul celor din jur şi, poate, de un ajutor de specialitate. Diana Vasile, psihoterapeut şi preşedinte al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei, face puţină lumină în hăţişul acestor emoţii negative şi ne ajută să înţelegem ce se întâmplă cu noi în acele momente dificile. 

Ne puteţi spune ce este, de fapt, trauma şi cum s-o recunoaştem la noi sau la cei din jur?

Evenimentele care produc traumă sunt cele care pun în pericol viaţa sau integritatea psihică. Efectele traumei sunt mai uşor de observat. Chiar dacă uneori nu conştientizăm impasul, există indici care trag un semnal de alarmă.

  • Elementele de disociere – când nu ne amintim că am făcut anumite lucruri , când facem un lucru fără să ne dăm seama ori când nu ne amintim lucruri legate de traumă.
  • Simptome deranjante – apar dificultăţi în funcţiile de bază: nu putem dormi sau dormim prea mult, mâncăm prea mult sau prea puţin, nu putem să ne concentrăm sau ne epuizăm muncind. Apar şi comportamente de evitare, fie că e vorba de obiecte, persoane sau locuri care amintesc sau seamănă cu experienţa traumatizantă. Dezvoltăm noi strategii, percepţiile se modifică, devenim foarte atenţi şi mai suspicioşi.
  • Elementele de regresie apar pe termen lung – când o persoană nu mai funcţionează la capacităţile din prezent, ci la un stadiu anterior, de adolescent sau copil, în funcţie de momentul când a avut loc evenimentul traumatizant.

Putem vorbi de traumă doar când suntem direct implicaţi?

Există trei situaţii care ne pot afecta: când trăim o experienţă traumatizantă (accident, abuz, abandon, intervenţii chirurgicale, o boală gravă, pierderea celor dragi, tortură, război), când suntem martori la un astfel de eveniment şi când aflăm că a suferit o traumă cineva foarte apropiat. 

Ce este cel mai grav?

Când persoana spune: „Eu nu sufăr“! Asta este o problemă mare a traumei: negarea. Acea persoană pur şi simplu „închide senzorul durerii“ ca să se protejeze şi crede că e bine. Atunci, efectele se pot agrava şi complica.

Ne afectează traumele din copilărie?

Absenţa îndelungată a părintelui, agresarea copilului sau ignorarea nevoilor lui în primii ani ai copilăriei (0-6 ani) au întotdeauna efecte mai uşoare sau mai complicate şi se traduc prin dificultăţi de relaţionare, gestionarea relaţiilor intime se face cu mult stres. Fie nu ne implicăm, fie o facem prea mult, suntem posesivi, îl sufocăm pe celălalt. Un proces terapeutic ameliorează mult o astfel de situaţie. Este esenţial să accepţi că ai fost rănit.

Institutul pentru Studiul şi Tratamentul Traumei

Psihoterapeuţi specializaţi în terapia traumei te vor ajuta să treci mai uşor peste situaţiile dificile, iar celor care n-au posibilităţi financiare, dar au nevoie de ajutor li se acordă trei şedinţe gratuite. Lucruri interesante poţi afla şi pe www.facebook.com/IsttTratamentulTraumei.


Lasă un răspuns

Sus