Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Fetele traumei: Un an de bucurie, altul de doliu

Fetele traumei: Un an de bucurie, altul de doliu

Cu o săptămână în urmă, Şerban împlinise un an. Ieşiseră să se plimbe pe străzile din jurul Grădinii Icoanei. Accidentul i-a surprins la numai 200 de metri de casă. „E o zonă plină de maşini, plouase şi era umed pe jos. Eram pe trotuar şi aşteptam să traversăm. Maşina care a ricoşat în noi a lovit căruţul, iar apoi pe mine. Nu-mi amintesc nimic din ziua aceea, nu ştiu nici cu ce era îmbrăcat băiatul, deşi m-am uitat prin hainele lui, dar nu-mi aduc aminte. Soţul, care a mers cu noi în salvare, îmi spunea că întrebam întruna ce zi e şi ce s-a întâmplat, dar nu-mi amintesc nici asta. M-am trezit la terapie, la spitalul Floreasca.“

Lactaţie falsă

Grav rănit la cap, micuţul n-a mai putut fi salvat. Iar părinţii… „Soţul aţipise puţin, dar s-a trezit şi a plecat la spital. Deşi erau rude şi prieteni, când a venit asistenta să-i anunţe, doar el a înţeles. Eu eram în operaţie, iar doctorul şi-a dat seama că se întâmplase ceva, pentru că am avut nişte manifestări puternice ale corpului. Când m-am trezit din anestezie, mi-au spus. M-au dus cu salvarea acasă, ca să-l văd înainte de înmormântare. La cimitir nu m-au dus şi… (lacrimile Corinei spun mai mult decât o mie de cuvinte). N-am putut să mă despart de el! Am avut lactaţie falsă un an. S-a oprit după slujba de pomenire de un an.“

Depresia, o durere de cap

„Deşi ştiam că a murit, mă tot gândeam că e un vis urât din care am să mă trezesc. M-am întors la serviciu, dar la puţin timp a început să mă doară foarte tare capul, aproape că nu puteam să-l ţin decât sprijinit de umăr. După un control amănunţit, am primit diagnosticul: depresie. Până la accident, crezusem că sunt o femeie puternică, invincibilă, iar acum îmi dau seama că sunt doar un om.“

Din nou mamă

După doi ani de la tragedie, s-a născut Raluca, o fetiţă plină de viaţă şi care le inundă sufletul de bucurie. „Îmi doream să fie tot băiat, dar n-a fost să fie. Ne-am readaptat repede în rolul de părinţi. Am cumpărat totul pentru ea – deşi se spune în popor că nu-i bine să te pregăteşti, eu am vrut să fie bine pregătită şi să mă bucur de ea din prima clipă. Am făcut câteva schimbări: nu am vrut să mai nasc cu anestezie. Pe Şerban l-am adus pe lume sub anestezie, când a murit eram tot sub anestezie, iar acum am vrut să fie altfel şi am făcut epidurală. N-am mai ales ziua în care să se nască. E o prostie să te joci cu viaţa aşa. Am ales să nasc de ziua surorii mele mai mici… (alte lacrimi trădează rana adâncă din suflet), iar acum nu mai poate să mănânce tort de ziua ei.“

Alinarea sufletului

Şedinţele de terapie au ajutat-o pe Corina, dar poate că mai mult au făcut ritualurile de doliu şi discuţiile cu femei aflate în aceeaşi situaţie cu ea. „Simţeam nevoia să vorbesc cu cineva care a trecut prin ce treceam şi eu. Am intrat pe forumuri şi am dat peste un grup cu aceeaşi poveste. M-a ajutat mult să le am aproape. Am rămas prietene bune şi toate avem din nou copii.“ Raluca are acum cinci ani şi opt luni, dar Corina nu este entuziasmată că fata trebuie să meargă la şcoală, parcă n-ar vrea s-o vadă crescând. „Nu mai gândesc pe termen lung, nu m-am gândit că fata mea va merge la şcoală, în mintea mea e tot mică, deşi ea a crescut.“ Tragedia prin care a trecut nu a făcut din Corina o mamă foarte protectivă, ba, dimpotrivă, crede că Ralucăi nu i se poate întâmpla nimic rău.

Părerea psihologului

Aici e vorba de experienţa traumatică a accidentului, dar şi de cea a pierderii copilului. Ca efect al traumei, apare elementul de exagerare: „Nu i se poate întâmpla nimic copilului“. Este vorba de negare, de evitarea confruntării cu amintirea dureroasă. E un mod de a face
faţă. Faptul că nu poate privi în viitor şi nici să-şi imagineze copilul mare este un alt element al experienţei traumatice. „Eu aş înnebuni“ este un mod de empatie, dar într-o zonă negativă şi vine din dificultatea celorlalţi de a accepta o astfel de situaţie cumplită pe care cei în cauză sunt nevoiţi cumva să înveţe s-o accepte.


Lasă un răspuns

Sus