Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Gata cu auto-sabotarea!

Gata cu auto-sabotarea!

Il iubesc cu adevarat

Ai urmarit vreodata emisiuni de genul „Din dragoste” sau „Monica”, in care o tipa, inselata la nesfarsit de prietenul ei si intrebata de ce nu se desparte de el, raspunde banalul: „Pentru ca-l iubesc cu adevarat”? Atunci cand femeile recurg la argumentul „il iubesc” pentru a scuza comportamentul jignitor al partenerului, ceea ce comunica ele cu adevarat este, de fapt: „Nu ma iubesc pe mine insami.”

Lipsa de incredere in propriile forte si o proasta imagine de sine constituie motivele pentru care femeile accepta sa fie tratate cu o totala lipsa de respect de catre partener; o astfel de atitudine spune mai multe despre femeia respectiva decat despre relatia propriu-zisa.

La 20 de ani, unele femei sunt in mod special vulnerabile, deoarece la aceasta varsta se simt, in general, nesigure. Nu au invatat inca sa-si exercite puterea, nu-si cunosc limitele si, in majoritatea cazurilor, nu au invatat sa spuna nu sau sa-si afirme nevoile. Daca adaugam la toate acestea si „sindromul Cenusareasa”, care spune ca dragostea invinge orice, avem reteta sigura pentru dezastru.

„Il iubesc cu adevarat” inseamna, de fapt, „Nu ma cunosc, nu-mi recunosc valoarea, nu cred ca merit sa fiu fericita sau iubita” si, din pacate, barbatii stiu sa profite de pe urma acestor insecuritati. Prin urmare, daca in situatii de criza te trezesti spunand ca-l „iubesti cu adevarat”, este cazul sa te analizezi cu onestitate. De ce rasplatesti cu iubire pe cineva care nu-ti respecta sentimentele? Nu cumva pentru ca felul in care te trateaza e in concordanta cu sentimentele pe care le nutresti fata de propria-ti persoana? Nu cumva pentru ca mesajul implicit pe care ti-l trimite („Nu meriti mai mult”) coincide cu ceea ce simti tu despre tine, undeva, in adancul sufletului?

„Am fost prietena cu Radu timp de trei ani”, povesteste Monica. „Cand l-am cunoscut, el era profesor la Arte plastice, iar eu incercam sa-mi fac un nume. M-a ajutat foarte mult in cariera si ii eram profund recunoscatoare. Dar, o data cu trecerea timpului, prietenii au inceput sa observe cum ma minimalizeaza. Nu suporta ca eu sa reusesc sau sa devin independenta de el. Ma critica si-mi spunea mereu ca sunt lipsita de talent, pana cand nu am mai vrut sa pictez. Stia cum sa se foloseasca de toate temerile mele. Am avut nevoie de doi ani – si de o multime de incurajari din partea alor mei – ca sa-mi dau seama ca tolerasem o astfel de atitudine pentru ca, in sufletul meu, credeam ca tot ce spune el e adevarat. Pana la urma, m-am eliberat dintr-o relatie distructiva, dar am irosit ani pretiosi.”

Daca simti ca-i tolerezi prea multe partenerului tau, fa o investitie in propria-ti persoana: consulta un terapeut si incearca sa descoperi de ce ai ajuns in aceasta situatie si ce ai de facut pentru a-i pune capat cat mai curand.

Ai auzit vreodata proverbul „mintea romanului cea de pe urma”? Iata unul dintre adevarurile triste ale vietii: niciodata nu vei arata mai bine ca la 20 de ani, dar niciodata nu vei fi mai nemultumita de imaginea ta. Petreci atat de mult timp cautand imperfectiuni mici sau chiar imaginare, incat nu apreciezi faptul ca ai o piele fantastica si un corp tanar si sexy.

E adevarat ca suntem continuu bombardate cu imagini ale perfectiunii – fotomodele cu picioare lungi, coafuri impecabile si tinute ireprosabile. Dar modelele din reclame constituie o proportie infima a populatiei. Si nici ele nu sunt in totalitate reale – operatii estetice, implanturi cu silicon, machiaje supersofisticate, regimuri drastice de slabire si, mai nou, imagini modificate digital, le fac sa para un ideal de neatins.

Insa toate astea nu au legatura cu tine. Bucura-te de moda, inspira-te din ea, dar aminteste-ti ca fetele din revista sunt doar atit: imagini. Femeile adevarate traiesc, au necazuri si bucurii, interese si pasiuni. Mananca, se bucura de viata, sunt sanatoase. Daca-ti petreci o perioada minunata a vietii obsedata de ideea ca trebuie sa slabesti cinci kilograme sau ca nu ai sanii suficient de mari, vei pierde un timp pretios si vei deveni ingrozitor de agasanta pentru toti cei din jur.

Carina, 43 de ani, spune o poveste care ne suna cunoscut multora dintre noi: „Cand eram adolescenta, imi tapetasem peretii camerei cu reclame la bikini. Intreaga mea viata se desfasura in jurul eforturilor mele de a le semana fetelor din fotografii. Desi aveam doar 50 de kilograme, nu eram niciodata suficient de slaba pentru gustul meu. Ani de zile, increderea mea in mine a fost sub orice critica. Ma consideram grasa si mi se parea ca arat ingrozitor, indiferent ce imbracam. Cand vad fotografii din acea perioada, nu-mi vine sa cred cat eram de slaba. Acum am cel putin 12 kilograme in plus si ma simt excelent. Sunt sanatoasa, mananc bine, merg la sala de fitness si ma bucur de viata. Regret nespus timpul irosit urandu-mi corpul. In loc sa stau in casa, obsedata de ganduri negre, ar fi trebuit sa fiu pe plaja, aratandu-mi frumusetea!”

Nu e nimic in neregula cu dorinta de a avea un fizic placut. Dar asta nu trebuie sa te impiedice sa te bucuri de tot ce te inconjoara, sa mananci lucruri care-ti plac, sa ai o existenta activa si sa-ti faci toate placerile. Iar data viitoare cand te vei intreba daca arati suficient de bine pentru a purta rochia dorita, raspunde-ti ferm: DA!

Cand Madonna a participat, la inceputul carierei sale, la o preselectie organizata de un club de noapte din Los Angeles, vocea sa a fost considerata stridenta, iar dansul, mediocru. Evident ca nu a fost angajata. Motivul pentru care astazi a ajuns una dintre cele mai faimoase si bogate artiste din lume este acela ca a crezut intotdeauna in talentul sau. Se stie ca, in majoritatea cazurilor, singurul element care separa succesul de esec este numai capacitatea (sau incapacitatea) de a avea incredere in noi.

In general, ne punem singure piedici in calea succesului, construindu-ne false obstacole. De-a lungul vietii, ni se spune de multe ori ca nu suntem suficient de bune pentru a realiza anumite lucruri. Desi aceste mesaje au aproape intotdeauna legatura cu temerile si insecuritatile celor care ni le transmit; noi ni le insusim. De aceea intilnim profesoare de muzica care ar fi putut sa dea concerte la Covent Garden sau programatoare care ar fi putut ajunge la fel de cunoscute ca Bill Gates. Din pacate, ne este teama sa riscam si ne limitam la optiuni sigure, in loc sa tintim sus si sa punem in joc tot ceea ce avem mai bun.

O femeie foarte tanara nu stie de ce este capabila, nici ce granite trebuie sa depaseasca. Dar la 20 de ani experimentam si ne construim identitatea. Este trambulina de pe care sarim acolo unde-am vrea sa fim la 40 de ani. La tinerete nu ai prea multe de pierdut; iti poti permite sa risti si sa primesti lovituri. Dar daca la aceasta varsta nu-ti aduni curajul si nu-ti urmezi visele, probabil ca nu o vei mai face niciodata.

…precum chelului tichie de margaritar, cum spune proverbul. Nu ai neaparat nevoie de un iubit, mai ales la 20 de ani. Poate ca in viata ta apare cineva foarte special si atunci totul e ok, dar, la 20 de ani, este mai bine sa-ti petreci viata in mod constructiv, distrandu-te, cunoscand oameni noi, calatorind si incercand sa descoperi cine esti cu adevarat. Altfel, daca pornesti de la ideea ca nu esti „completa” fara un barbat, risti sa irosesti timp si energie cautand persoana potrivita. In plus, te poti marita cu cineva cu care nu te potrivesti, numai din dorinta de a nu ramane „fata batrina”.

Mentalitatea potrivit careia o femeie are neaparat nevoie de un barbat inca predomina, din pacate, in societatea romaneasca; a fi logodita sau maritata constituie o realizare importanta – trebuie sa fii „aleasa” unui barbat ca sa capeti un statut social corespunzator.

Daca ti se pare ca o femeie este doar o „jumatate” de om in lipsa unui partener, inseamna ca-ti vei directiona intreaga energie procurarii unuia, in loc sa duci o viata interesanta si plina de semnificatie. Ca sa fii pe deplin implinita, ai nevoie sa stii ca poti fi fericita pe cont propriu. Cand traiesti la cote maxime, oamenii (inclusiv barbatii) vor fi atrasi in mod natural pe orbita ta.

… sa cer o promovare, sa ma cert cu seful care ma trateaza incorect, sa am o confruntare cu un coleg de serviciu – orice. De multe ori nu ne dam seama cata putere personala avem. In copilarie suntem invatate sa nu punem sub semnul intrebarii autoritatea adultilor. Astfel ajungem la maturitate fara sa stim cum sa spunem nu sau sa ne cerem drepturile.

Nu este usor sa scapam de ceea ce ni s-a inoculat inca de la o varsta frageda dar, pentru a putea supravietui, trebuie sa invatam sa ne exprimam punctele de vedere. Este adevarat ca o confruntare cu cineva mai in varsta si – se presupune – mai intelept este in general dificila si, de cele mai multe ori, intampinata cu opozitie dar, daca nu ripostezi niciodata, nu-ti poti castiga respectul celor din jur si nu-ti poti realiza visele.

Femeile, in special, nu sunt incurajate sa se exprime si nici sa fie active la serviciu. Daca suntem macar pe jumatate la fel de dornice de succes profesional ca barbatii, suntem imediat catalogate ca agresive. Este deja un truism ca „reclama este sufletul comertului”, iar majoritatea promovarilor reprezinta o problema de marketing. Deci nu uita: atunci cand crezi ca esti competenta intr-un anumit domeniu si te comporti ca atare, cei din jurul tau vor fi si ei convinsi!

 


Lasă un răspuns

Sus