Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Nu-mi iese din cap

Nu-mi iese din cap

 

Nu-mi ies din cap mirosul pielii, zâmbetul, ticurile lui. La fel cum, da, nu pot uita răul pe care mi l-a făcut, ni l-am făcut unul celuilalt. Sunt sigură că nu-l mai iubesc, sunt convinsă că am găsit ceea ce căutam de atât timp în relaţia pe care o am acum. Totuşi, nu-mi iese din minte…

De unde ţi se trag toate

Îţi sună cunoscut? De ce nu poţi scăpa de amintirea unei relaţii pe care vrei s-o dai uitării cât mai repede? Ai greşit, oare, că te-ai despărţit, încă îl iubeşti şi nu vrei să recunoşti nici faţă de tine? Lucrurile sunt, e drept, destul de complicate, mai ales dacă legătura care te obsedează a fost de lungă durată. În astfel de relaţii, se creează anumite obişnuinţe pe care e greu să le iei după tine, mai departe, în iubirea cea nouă. Ăsta ar fi un motiv: că nu a trecut suficient timp ca alte obişnuinţe să se instaleze. Altul, mult mai important, este lipsa sfârşitului. Cu alte cuvinte, ai lăsat ceva neterminat, nespus, nelămurit. Iar asta te urmăreşte, pentru că relaţiile, de orice fel ar fi ele, de care vrei să te debarasezi trebuie terminate cu totul, cu punctul pus apăsat şi clar, oricât de dureros ar fi.

Lămureşte lucrurile!

Ia-ţi o zi în care să stai singură – în vârful patului, în hamac sau pe o bancă în parc, nu contează unde –şi încearcă să-ţi dai seama ce a rămas în coadă de peşte. Poate că despărţirea a fost atât de urâtă, încât ai lăsat multe lucruri nespuse. Poate că, dimpotrivă, ţi se pare că ai spus prea multe, chiar şi unele vorbe ce nu erau adevărate şi pe care acum, la rece, nu le-ai mai spune. Ar fi extraordinar dacă te-ai putea întâlni cu el – fostul iubit, obiectul obsesiei tale. Să vorbiţi. Aşa, veţi afla ce a fost bine, ce a fost rău, de ce nu mai poate fi nimic între voi. Fuga nu rezolvă problemele, doar lasă în urmă regrete şi uşi întredeschise. Ori s-ar putea ca obsesia asta a ta să vină dintr-un sentiment de vinovăţie.

În momentul în care hotărăşti că el, cel de acum, este dragostea adevărată, trebuie să-i spui ce s-a întâmplat înaintea lui. E la fel cum împărţiţi şifonierul: vă puneţi lucrurile împreună, ştiţi amândoi de ele. Dacă tu ascunzi din haine într-un cufăr bine ferecat, ca el să nu le vadă, te vei gândi mereu: dacă le va descoperi? Dacă-şi va face o părere greşită despre mine? Dacă… Şi nu vei putea începe niciodată o viaţă nouă dacă târăşti după tine greşeli vechi.

Prea devreme?

Există varianta ca dragostea cea nouă să fi fost un fel de plasă de siguranţă sau de mică răzbunare. Erai devastată de despărţire şi ai cunoscut un tip interesant, bine făcut, care se purta fantastic. Te simţeai prinţesa salvată de cavalerul pe cal alb. De teamă să nu suferi prea tare, te-ai aruncat în braţele lui fără să fii sigură pe sentimentele tale ori să te intereseze prea mult sentimentele lui. Important era, la momentul ăla, să nu stai singură. Iar acum, inevitabil, te gândeşti că înainte (chiar şi când era rău) era mai bine, pentru că exista pasiune! Şi regreţi, nu-ţi poate ieşi din cap…

O discuţie cu partenerul de acum, în care să dai cărţile pe faţă ar fi cea mai bună soluţie. Aşa îţi vei clarifica sentimentele pentru iubitul cel nou şi vei afla de ce te obsedează cel vechi. Poate că ar fi bună o separare, până când te lămureşti exact despre ce e vorba. Altfel, sentimentul de vinovăţie nu duce la nimic bun în dragoste. Şi ajungem din nou la lămurire: în momentul în care vei reuşi să clarifici de ce s-a terminat dragostea de dinainte, vei putea păşi eliberată într-o iubire nouă.

 

Comments

comments

Lasă un răspuns