Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Banii sunt ai nimănui și ai tuturor

Banii sunt ai nimănui și ai tuturor

Care este relația ta cu banii? Ți-ai adresat vreodată această întrebare? Dacă ești la fel ca mine și ca majoritatea oamenilor pe care-i cunosc, cel mai probabil răspunsul este NU. Deoarece noi, oamenii, avem tendința de-a nu chestiona valoarea și sensul banilor. Punem sub semnul întrebării puterea Divinității, a relațiilor cu ceilalți oameni, dar suntem extrem de obedienți și tăcuți atunci când vine vorba despre puterea banilor. Fenomen extrem de interesant, deoarece banii sunt invenția omului și totuși, în timp, aceștia au preluat controlul asupra omului, transformându-ne în niște veritabili sclavi. Muncim intens doar pentru că nu îndrăznim să punem la îndoială valoarea banilor și pentru că avem o serie de răni în relația noastră cu aceștia.

Fiecare om vine de acasă cu o poveste mai mult sau mai puțin conștientă despre relația lui cu banii, un scenariu psihologic compus din ceea ce ne spuneau adulții care ne-au crescut, din ceea ce am văzut la acești adulți și din ceea ce am ajuns să credem noi înșine despre bani. Cel mai fascinant pentru mintea mea de psiholog clinician este că, indiferent de categoria din care am face parte – oameni cu o situație financiară prosperă sau oameni cu circumstanțe mai modeste –, relația tuturor cu banii este definită de neîndestulare. S-a impregnat cumva în inconștientul nostru colectiv că, indiferent ce-am face, aceștia sunt mult prea puțini.

Evident, prin prisma muncii mele, nu mă pot opri să recunosc anumite realități psihologice și mereu vreau să văd ce se ascunde în culisele acestora. De aceea, am „despachetat“ această perspectivă a neîndestulării cu intenția de-a afla care sunt convingerile ce o formează. Astfel, am descoperit trei mituri toxice sau, mai bine spus, trei neadevăruri pe care ni le repetăm despre bani și care ne blochează procesul de transformare.

Temerea cea mai mare a oamenilor este că banii nu sunt suficienți. Acest mit este format din credințe de genul „nu poate avea toată lumea bani, cineva mereu rămâne fără…“, „sunt prea mulți oameni pe planetă și prea puține resurse, mâncarea este insuficientă, apa este insuficientă și banii sunt insuficienți“. Acest „niciodată nimic nu este suficient“ devine în timp rațiunea noastră pentru toate excesele în care ne implicăm – afundarea obsesivă în muncă, lucru ce automat atrage neglijarea relațiilor, ignorarea adevăratelor valori în viață și, desigur, implicarea într-o serie de comportamente de care nu suntem deloc mândri. Odată ce ne definim lumea ca fiind deficitară, întreaga noastră raportare față de viață (tot ceea ce gândim, simțim sau facem) devine un efort exagerat de a supracompensa și a diminua frica menținută vie de convingerea toxică și ireversibilă că banii nu sunt suficienți.

Al doilea mare mit este definit de credința că mai mult înseamnă mai bine. Cu alte cuvinte, mai mult din orice este mai bine decât ceea ce avem. Această convingere este și reacția automată la mitul anterior, conform căruia nimic nu este suficient, dar tot aici se află și rădăcina competitivității fără rost, a lăcomiei și a lipsei de grijă față de ceilalți semeni ai noștri. În timp, viața noastră se transformă într-o cursă nebună fără învingători. Pentru că nu contează cât de departe ajungi, cât de repede sau pe cine ai depășit; nu poți câștiga marele premiu. Asta, și pentru că totul este doar o iluzie: vrei mereu mai mult și mai mult, iar în timp, valoarea ta ajunge să fie cântărită în funcție de succesul financiar și de rezultatele extreme. Dorința obsesivă pentru mai mult este și forța care ne instigă la violență, corupție și exploatarea celorlalți oameni.

Iar al treilea mare neadevăr, care din punctul meu de vedere este cel mai nociv, vine cu mesajul că asta este, nu ai ce să faci. Te-ai născut într-o familie săracă (din punctul de vedere al resurselor) și așa vei muri. Părinții tăi nu au bani, tu nu ai bani și nici copiii tăi nu vor avea bani. Din multe puncte de vedere, acesta este sunetul ucigător al resemnării și al renunțării. O asemenea convingere ne paralizează, ne îngheață, ne lasă fără vlagă și speranță și ne transformă în niște oameni cinici. Deoarece avem tendința de a replica din nou și din nou că nu putem face nimic cu viețile noastre fiindcă nu avem bani. Prin urmare, încetăm să ne mai cultivăm abilitățile și deprinderile în scopul de a ne asuma destinul și a face ceva pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.

Acum, revenind la întrebarea de la începutul articolului – „Care este relația ta cu banii?“ –, tu ce răspuns ai găsit? Care dintre cele trei mituri toxice îți blochează accesul la o situație financiară mai bună sau, pentru început, la alfabetizare financiară? Când le vorbesc clienților mei despre bani, adesea mă întreabă, pe bună dreptate, ce pot ei face cu această povară a neîndestulării. Mai exact, vor să afle care este leacul pentru relația lor deficitară cu banii. Iar răspunsul meu este următorul: „Banii sunt ca apa, trebuie să curgă, să circule; banii trebuie apreciați și respectați; iar acei oameni care au o relație sănătoasă cu banii (au resurse suficiente și își permit să se bucure de ele) sunt exact aceiași care apreciază ce au, sunt recunoscători pentru ce dobândesc, astfel simțind că au suficient și fiind dispuși să fie generoși. Ți se oferă șansa de-a simți că ai suficienți bani atunci când ești dispus să-i împarți cu cei dragi și cu cei aflați în dificultate. Asta, deoarece banii nu sunt ai mei, nu sunt ai tăi, banii sunt ai nimănui și ai tuturor“

Concluzia este mai mult decât simplă: uneori, lucrurile nu sunt ce par a fi. Dar, când vom înțelege cum ne raportăm mental la bani, relația noastră cu aceștia se va transforma definitiv.           

Citește și:

Articol preluat din ediția de iulie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Gáspár Györgyi
Foto: pixabay

 

Comments

comments

Lasă un răspuns