Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Cainele, psihotrapeut de nadejde

Cainele, psihotrapeut de nadejde

Ai observat probabil că toţi copiii foarte mici se bucură grozav când văd un câine. Fricile intervin mai târziu, când părinţii, rudele reuşesc să le transmită, voit sau nu, teama față de animale.

Câinii sunt cei mai devotaţi prieteni: nu cer nimic în schimb, îţi întorc imediat şi fără pretenţii dragostea, nu înșală. De aici ideea, mai veche în lume, dar mai nouă pe la noi, de a face terapie asistată de animale, în speţă de câini. M-am întrebat de fiecare dată când am citit despre asta cum se petrec lucrurile cu adevărat. Ei bine, e mult mai complicat decât pare. Şi m-am bucurat că le-am cunoscut pe Luciana Contu, handler (stăpâna şi dresoarea câinelui), şi Oana Costache, psihoterapeut. Dar mai ales pe Gigica, câinele terapeut, o „doamnă“ (are opt ani) înţeleaptă, iubitoare, extrem de sociabilă. Toate trei membre ale Clubului Câinilor Utilitari, nişte oameni speciali care, pe lângă câinii salvatori, au început să pregătească câini terapeuţi. Iar Gigica este lider de facto, cu un CV impresionant, dar modestă şi mereu atentă la binele copiilor.

Citește și: Ce spune cainele lui despre el

Băiatul şi câinele

O cameră de terapie, un băieţel, o masă întoarsă cu picioarele în sus şi botezată „maşină“. Un joc frumos, menit să-l facă pe băieţel să vorbească. Joaca era plăcută, dar copilul nu spunea nimic, se bucura, dar nu vorbea explicit. A apărut Gigica, câinele minunat, şi s-a instalat în „maşină“. Copilul s-a revoltat de prezenţa căţelului, drept care, fiind foarte supărat, a părăsit vehiculul. Gigica se simţea şi ea bine în acel loc, primea recompensa şi, pentru că la un semn dat a început să latre, „maşinuţa“ a plimbat-o şi pe ea prin toată încăperea. S-a oprit. Băieţelul s-a urcat şi el şi a început să împingă câinele: voia jucăria doar pentru el, dar Gigica avea misiunea clară să stea acolo şi nimic nu a convins-o să cedeze. La un moment dat, minune, copilul a spus clar: „Dă-te!“, iar căţelul a plecat. Psihoterapeutul şi handlerul, Oana şi Luciana, erau în culmea fericirii, copilul spusese în sfârşit ceva coerent. Recompensa? Un raliu prin toată camera, cu Gigica public entuziast.

Prezenţa unui animal în cadrul terapeutic creşte motivaţia unei persoane de a participa la şedinţa de terapie, mută atenţia clientului dinspre disconfortul resimţit, de exemplu durere, spre interacţiunea cu animalul. Alte beneficii ale terapiei asistate de animale sunt sentimentul de acceptare necondiţionată din partea animalului terapeut
şi interacţiunea pozitivă cu acesta. Este foarte important de menţionat în acest punct că deschiderea clientului spre interacţiunea cu un animal este un factor important în buna desfăşurare a intervenţiei. 
(Oana Costache)

Citește și: Ce caine alegi pentru copilul tau

Luciana şi Oana

Oana Costache este psihoterapeut, are 33 de ani şi un câine adoptat. Totul a început datorită „sfântului Google“, așa cum spune Oana. Îi intrase în cap să vadă cum e cu terapia asta asistată de animale, a căutat şi a găsit nişte cursuri susţinute de Clubul Câinilor Utilitari. A scris un e-mail, i s-a răspuns, spre surprinderea ei imediat, şi totul a venit ca un tăvălug. Cu o condiţie însă: să adopte un câine, ceea ce a şi făcut. Mika e acum cel mai bun prieten al ei. A fost o adevărată chimie între Oana, psihoterapeutul dornic să aibă un partener de terapie patruped, Luciana şi… Gigica. De atunci sunt practic nedespărţite în proiecte şi tratamente.

În spatele unui joc există un plan, iar rezultatele apar pentru că, de cele mai multe ori, copilul este motivat de căţel şi îşi doreşte contactul cu acesta. Sperăm ca în viitorul apropiat să avem un partener puternic, care să ne susţină din toate punctele de vedere, astfel încât această terapie să devină mai cunoscută şi, implicit, utilă tuturor acelora care au nevoie de ea. (Luciana Contu)

Citește și: Secretul vieții fericite

Gigica şi oamenii

E mititică, cu ochi ageri şi mereu dispusă să fie mângâiată. A fost un căţel găsit pe stradă, era şi mai mică şi aparent extrem de vulnerabilă. A găsit-o Cristian, pe atunci coleg, acum şi partener de viaţă al Lucianei. Avea lăbuţele din spate fracturate, era vai de ea. Cristian a luat-o, a dus-o la doctor, timp de şase luni a avut grijă de recuperarea ei după o operaţie complicată. „Chiar şi acum Gigica poartă sechelele acelui episod din viaţa ei şi, după atâta vreme, plânge dacă e luată prea brusc în braţe. Gigica este un câine complet neagresiv, inofensiv, bucuros de interacţiunea cu copiii, iar cea mai mare recompensă a ei este când e mângâiată şi când un copil o bagă în seamă. În cadru terapeutic, este într-un control total și există momente când singură ia iniţiativa. De exemplu, nu de puţine ori a fost «mângâiată» mai puternic sau codiţa şi urechiuşele i-au fost «admirate» cu un exces de zel, iar ea de fiecare dată a ales să răspundă cu un «pupic» sau să se aşeze într-alt loc. Gigica se simte ca acasă atunci când, de fapt, ea merge la muncă“, povesteşte cu ochi luminoşi Luciana.

Gigica şi-a început profesia de câine terapeut, iar eu pe cea de handler în cadrul departamentului Câini pentru Oameni. Echipa Luciana–Gigica s-a format acum cinci ani, iar de atunci suntem nedespărţite.  (Luciana Contu)

Citește și: Cainele il da de gol

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.46/20.11.2014

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Radu Vintilescu


Lasă un răspuns

Sus