Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > De ce sunt egoistă?

De ce sunt egoistă?

Egoismul e o stare. Acea stare în care te afli când te gândești numai și numai la binele tău. Indiferent cum se simt ceilalți.

Egoismul este opusul altruismului, opusul moralei creștine și al altor morale din care s-au născut religii. Și parcă este cu atât mai puternic cu cât ești învățată din frageda copilărie cât de urât e să fii egoist(ă). Este cu atât mai prezent cu cât am ajuns la concluzia că societățile egalitariste sunt cel puțin utopice, dacă nu de-a dreptul enervante. Este cu atât mai blamat cu cât cei care blamează sunt mai egoiști.

Al meu și pentru mine

Egoismul, spune dicționarul,  este o „atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora“. Este, cu alte cuvinte, acea manifestare pe care înțelepciunea populară o transpune în zicala ce-i al tău e și-al meu, ce-i al meu e pus deoparte. Până la urmă, cu toții ne începem așa viața: în primii ani, există tot timpul cineva lângă noi care are grijă nu ne lipsească niciodată nimic, care ne împlinește dorințele. Și așa ajungem să ne credem buricul pământului. Copiii mici sunt siguri că ei sunt cei mai importanți din lume. Pe măsură ce creștem, învățăm că și ceilalți sunt importanți, în măsură mai mică sau mai mare, în relație cu noi sau nu. Și atunci egoismul primar se diminuează. Îndeobște.

Răsfăț și neajunsuri

vedem de ce rămânem egoiști, în sensul mai puțin bun (o doză de egoism este recomandată, pentru că este cea care te ajută ai grijă de tine, să-ți fie bine), și după ce trece prima copilărie. În primul rând, din cauza familiei. Când toți cei apropiați se înghesuie să-ți facă pe plac, iar regulile sunt valabile numai pentru alții, ideea că ești centrul universului se înrădăcinează acolo, undeva. Și opusul este valabil.

Dacă în copilărie și adolescență ai avut parte numai de apostrofări, de la „vezi-ți de lungul nasului!“ până la „ești în casa mea, faci cum spun eu, când oi fi la casa ta, faci cum vrei tu!“, cu siguranță, când vei ajunge pe picioarele tale, vei face ce vrei tu, pentru tine. Nevoile celor din jur devin clar neimportante până când nu ți-ai satisfăcut tu propriile nevoi. Poate că tu ești un om de treabă, chiar săritor. Dar numai și numai după ce te simți confortabil cu tine și cu năzuințele tale.

Succese și eșecuri

Ar mai fi o cauză a egoismului la maturitate: succesul în viață. Am simplificat, dar, până la urmă, despre asta e vorba. Despre felul în care ai avut succes uneori sau ai eșuat alteori. Dacă succesul l-ai avut când te-ai descurcat singură, când ai dus totul la capăt de una singură, atunci îți va fi greu să-l împarți cu alții și vei fi privită ca trufașă, egoistă, chiar arogantă. Dacă, mai mult, orice întreprindere comună cu alții a fost sortită eșecului, evident, vei prefera să te descurci singură. Și, în mod cert, vei fi privită ca trufașă, egoistă, chiar arogantă.

  • Egoism nu înseamnă trăiești cum vrei, ci să le ceri altora să trăiască așa cum vrei tu. Oscar Wilde
  • Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ce spun ei. Tudor Mușatescu

Prea mult altruism strică

Altruismul, tot dicționarul spune, este acea „atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine“. Altruism este când oferi fără speri ceva în schimbi, fără ca neapărat să ți se ceară. De multe ori, altruismul ascunde o doză de egoism. Când donezi bani pentru o cauză, când le dai de pomană cerșetorilor sau, de pildă, „înfiezi“ un copil la distanță, nu se cheamă altruism, ci caritate. Sau doar egoism: donând bani, scapi de niște impozite; dând de pomană, te pui bine cu prejudecățile din familie;  înfiind copii la distanță, îți faci un anume tip de publicitate. Altruismul în adevăratul sens al cuvântului presupune (și) sacrificiu. Pe de altă parte, nici altruismul exagerat, chiar cel adevărat, nu este bun. Să-ți pese întotdeauna mai mult de alții decât de tine duce la o deteriorare a propriei personalități. Uneori, un pic de egoism este, așa cum am văzut, chiar sănătos!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.25/29.06.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus